Jungkook își mușcă ușor buza de jos neavând curajul să o privească pe Femeia din fața sa. Îi era destul de frică..nu o mai văzuse până acum pe mama Hyeei.
Și cu siguranță, nu s-ar fi așteptat să o vadă acum, nu așa.
Hyea observă că Jungkook încerca să se facă nevăzut în fața mamei ei așa că se ridică ușor din pat mergând către el, punându-se în fața sa.
— El este Jungkook, Eomma. Eu nu știu nici un Beomgyu.
Spuse Hyea printre dinți, privind serioasă către mama ei, Jungkook facându se mic în spatele fetei.
— Asta e iubitul tău? Hyea, nu mă prosti. Doar nu ești atât de disperată încât să fi cu un copil.
— Jungkook nu e doar un copil. E de o mie de ori mai bun decât nenorocitul ăla care m-a înșelat!
Strigă ea, Jungkook rămânând șocat. De unde știa dacă avea amnezie..?
Se apropie de urechea fetei fiind în continuare în spatele ei șoptind:
— Mommy? De unde ști de Beomgyu dacă ai amnezie?
— Scumpule, nu am amnezie.
— Dar doctorul a spus că-
— Când am făcut accidentul am recunoscut masina lui Beomgyu, așa că eram sigura ca va veni la spital. Când intrasem cu doctori în aceea sala mă trezisem și le-am spus să zică că am amnezie. Așa că sunt bine, nu am nimic. Dacă aveam cu adevărat amnezie, nu mi-aș fi amintit de tine.
Băiatul rămăsese surpins de planul fetei se al păcăli pe Beomgyu, dar și începu să roșească când își aminti de micile întâmplări dintre ei.
Dar sărutul? Făcea parte din plan?
Se întrebă little ul, stând în continuare în spatele lui Mommy a lui.
Mama fetei se încunta la spusele fetei ei, începând să clipească des.
— Cum adică Beomgyu te-a înșelat?
— Beomgyu este cu altcineva mama. Și Crede mă, nu Vreau să-i mai aud numele. Mi-a făcut destul rău prin faptul că încă mai țin la el..
Șopti ultima parte, Jungkook putând să o audă, întristându se. O apucă pe fata de talie trăgând o mai aproape de el, străgând o în brațe strâns.
Eu te iubesc, Mommy..
Doamna Park, se uită spre Jungkook care îi luase fiica în brațe mai apoi spre Hyea care părea că nu avea nimic împotrivă.
CITEȘTI
Love Me, Mommy ✔︎
Fanfiction- Îmi este frică de ziua când mă voi vindeca.. - De ce? Ar trebui să fi fericit că nu vei mai fi un little. Zâmbesc strâmb la aceste cuvinte după continui. Trebuia să o fac o dată și o dată.. să i spun..nu mai puteam tine în mine, la naiba.. - Dar...