|HYEA|
— O să-ți placă să stai cu mine și Beomgyu. Este un băiat la fel de dulce ca tine.
Spun si îl mângâie ușor pe păr el ținându na strâns de braț parcă fiindu-i frică (,) că l-aș lăsa singur.
Nu înțeleg de ce Jennie a făcut așa ceva este un little extrem de drăguț.
— Ai un plieten, Mommy?
— Mhm, dar nu îți face griji, o sa te placă.
— Pot sa dolm cu tine in seala ața? Te loggg. O să mă lase hyung?
Îl ciupesc ușor de obrăjori lui micuți și roșiatici probabil din cauza frigului, zâmbindu i cald.
Deja îl cunosc de o oră și îmi înduioșează inima.
— Desigur micuțule. O sa dormim Amândoi daca asta vrei tu.
Văd cum un zâmbet se ivi pe chipul său așezându și capul pe pe capul meu. Era mai înalt de cat mine, eu eram o furnică pe lângă un pui de găină.
— Mulțumesc, pomit ca sunt băiat bun.
— Cu siguranță ești.
Era în Little space, sincer nu îi cunosc comportamentul când este în big space dar eu sper că o să mă înțeleg cu el și așa.
— Jungkook, tu cam cât timp stai in litte space?
— Nu tiu. Câte o data stau ți o zi.
— Înseamnă că mâine dimineață nu o sa mai fi little. Păi, sper să mă înțeleg și cu Jungkook în big space.
— O sa te înțelegi mommy.
Și pe Jennie o numea așa? Mommy? O face pentru că este Little și așa își numesc ei ,, stăpâni"?
Nu am mai avut grijă de un băiat little până acum, dar știu că la fete îi numesc ,, daddy" pe ,, stăpâni" lor.
Niciodată nu am înțeles asta, însă daca el se simte confortabil așa..sper că nu o să-l deranjeaze le Beomgyu. Nu aș vrea să-l supăr.
— Așa o numeai și pe Jennie? Mommy?
— Nu, pe ea o stliglam nonna.
Aleg sa nu mai spun nimic când ajungem în fața blocului intrând amândoi în el, urmând să urcăm spre apartamentul meu și al lui Beomgyu.
Nu-l puteam lăsa pe micuț acolo sigur.Era extrem de frig, având în vedere că afară era iarnă.
L-am îmbrăcat pe bietul de el, de zici că suntem în Antarctica. Nu vroiam să răcească, nu știam cum să îngrijesc un little bonlav
Când eram gata să deschid ușa, Jungkook ascunzându se in spatele meu desi nu știam motivul, ea se deschise fiind Beomgyu care era gata să plece.
— Iubito! Ai venit, nici nu ști câte griji mi-am făcut pentru tine.
— Iubitule sunt-
Nu mă mai lasă să vorbesc căci mă trage într-o îmbrățișare eu zambind ușor, mângâindu l pe spate
Beomgyu era extrem de grijuliu cu mine, cea ce mă atrăgea și mai mult la el.
— Eram gata sa-
Fu întrerupt de un mic strănut, amândoi intorcându se privirea sursa fiind Jungkook.
Oh, doamne! Nu poate răci așa de rapid, nu pot permite asta.
— El cine-
— Beomgyu, îți explic imediat dar haide sa intrăm mai întâi.
Îl privi pe Jungkook ce nu avea curajul să-l privească înapoi, eu luându l după umeri pentru a intra cu el în apartament.
Ii dau ușor geaca jos, el dându-si ghetele împreună cu fularul.
Beomgyu închise ușa in urma noastră putând să-i simt privirea in ceafa, așa că mă întorc spre el pentru ai explica cine era Băiatul necunoscut lui.
— Umm, el este Jungkook, little- ul de care o sa am grijă, sper că nu te va deranja.
— Sa ai grijă de un little? Dar îngrijitorul lui unde e?
— Jennie e o curva. Chiar daca e prietena mea, nu poate să lase un copil singur într-o casă unde daca nu mă duceam eu, îngheța acolo.
Mă întorc după spre Jungkook ce avea privirea in jos jucându se cu degetele lui roși înghețate asta făcându mă sa mă înmoi și mai mult.
Îl mângâi ușor pe spate mai apoi zicând către el
— Haide micuțule, sa te încălzești și să-ți dau sa papi așa cum am promis.
— Umm..E-Eu..p-pot avea și ceva b-bun? Noona..nu îmi dădea niciodată..
— Jungkook, desigur că da. Ce dorește micuțul meu?
Își ridică ușor privirea zâmbid către mine putând să observ fericire in ochii lui.
Copilul ăsta..cine știe ce a indurat cu Jennie.
— B-Banana milk..nu am mai băut de mult timp.
— Banana milk? Omo, este băutura mea preferata. Imediat o să-ți dau, haide așează te pe canapea, am in frigider.
— Selios? Mulțumesc mommy! Ai să vesi, nu o sa te supăl niciodată, nu vleau sa te pield și pe tine..
Îmi spune mai apoi luându mă in brațe străgandu mă strâns, putând să-i aud pași lui Beomgyu plecând.
Însă..mie nu-mi pasa acum de el..ci de micuțul din brațele mele.
Zâmbesc, mai apoi ii accept ușor îmbrățișarea.
Micuțul de el..cerea doar sa fie iubit, și nu m-ar deranja daca as faceo eu.
Băiețelul meu micuț..
CITEȘTI
Love Me, Mommy ✔︎
Fanfic- Îmi este frică de ziua când mă voi vindeca.. - De ce? Ar trebui să fi fericit că nu vei mai fi un little. Zâmbesc strâmb la aceste cuvinte după continui. Trebuia să o fac o dată și o dată.. să i spun..nu mai puteam tine în mine, la naiba.. - Dar...