Love Me, Mommy ✔︎

Capitolul 41

Jungkook

Sincer..nu eram pregătit să-mi întâlnesc fratele. Îmi era frica de acest moment. Daca el nu mă vroia și mă ura pentru că din cauza tatei părinți săi sau despărțit?

Daca el nu știe de existența mea..? Of.. atâtea întrebări la care nu îmi pot da și un răspuns.

Privesc spre Mommy care adormise cu mine in brațele ei. Zâmbesc ușor la aceasta imagine, putând acum să-i admir chipul angelic mult mai mult.

Cu grija, o așez mai bine in pat pentru a se odihni, eu fiind la dreapta ei, având capul pe sânul ei ce era perna mea.

Cu o mana îmi făcusem curaj să ii mângâi ușor chipul extrem de fin.

   — Mommy..mie îmi este frica sa îmi întâlnesc fratele.. Știi ce a spus Tae..? Că poate apărea un tip și mi te va fura. Daca fratele meu e acel tip..? Nt, mai bine nu risc. O sa ne vedem de viețile noastre cum ne-am văzut și până acum.

Șoptesc mai apoi mă fac un mic ghemotoc lângă tine. Adoram să mă fac micuț pentru ca tu să mă strangi în brațe la pieptul tău.

Adormisem într-un final in timp ce îți admiram chipul adormit..

***

Oftez puternic când te văzusem atât de agitată. De câteva zile încoace Mommy încerca să o găsească pe mama lui Yoongi pentru a afla de la cine e scrisoarea.

Sincer..chiar nu vroiam. Nu aveam o presimțise prea bună în legătură cu fratele meu.

   — Mommy, nu este nevoie să ne complicăm. Dacă Hyung va vrea vreodată să mă vadă, o sa ma caute. Simplu.

   — Tu nu vrei să-l vezi pe el?

Întrebarea ei îmi puse capac. Oare să-i spun adevărul sau..

    — Desigur ca vreau să-l văd. Doar că..

    — Doar că..?

Când vroiam să continui soneria ușii se auzise. Mă uit pe ceasul de la telefonul lui Mommy văzând că era peste zece seara. Cine ar fi fost la ora asta acum?

Mă ridic după ea când văzusem că te duceai spre ușa eu fiind în spatele tău, mai mult ascuns

Când deschisesi ușa, avusesem amândoi șocați când văzusem cine era în fața ei. Trecusem în fața lui Mommy pentru a  închide ușa însă, el își puse piciorul în ușa.

     — Woah..așa mă primește frățiorul meu mai micuț? Atât de urât din partea ta..

Asta a înebunit sau a mâncat din mâncarea cănilor?

     — B-Beomgyu..?

Ăsta îmi Trebuia acum..nu, nu acum când a putut să-l uite în sfârșit. Nu când nu mai este nevoită să plângă nopți la rând după el, și ziua să zică că totul e bine..să pară fericită.

Nț, nu îl las să îi distrugă viața din nou.

      — Mhm, m-am întors iubito. Ți-am zis că o să mă-

Vroiam să îi spun ceva dar Mommy trecuse în fața mea împingându ma în spate, văzând cum îi dăduse o palmă destul de puternică.

Auch..cred că a durut asta sincer. Dar și-o merita.

      — Nu, să nu îndrăznești să mă numești așa. Sa nu crezi că sunt proasta ta, să îți mai cred toate minciunele. Eram gata să renunț si să fac orice pentru tine, dar aflu că tu de fapt nu mă iubeai, mă înșelai probabil cu oricine îți ieșea în cale și ai mai lăsat și o fata gravida! Sa nu îndrăznești să mă numești așa după toate astea!

       — Hyea..

       — Crede mă, nu vreau sa aud nimic din gura ta. Nu știu de ce ai venit aici, în acest moment, dar vreau sa ma consideri moartă. Dacă ai venit să-ți bați joc de mine, dar mai ales De Jungkook, atunci mai bine te-ai duce de unde ai venit.

       — Mai ales de Jungkook? Nu îmi spune că te-ai îndrăgostit de acest little amărât care mai e și Fratele meu se pare.

Începe să râdă după ce spuse aceste cuvinte însă Mommy îi mai dăduse o palme. În sinea mea, eram cel mai bucuros.
Dar și trist știind că ea suferea în acest moment când îi vedeam ochii ce începeau să clipească din cauza lacrimilor..

       — Acest Little ,, amărât" cum îi spui tu, mi-a fost alături când eu sufeream după un jeg ca tine! Niciodată, dar niciodată să nu îl compari pe Jungkook cu un specimen ca tine. El.. mi-a oferit mai multă iubire prin inocența sa, mai multă atenție și grijă prin felul său copilăresc decât ai făcut o tu in acești ani! Poate o fi el un copil, dar copii iubesc cel mai sincer. Așa că să nu te pună dracu să te iei tu de Jungkook al meu. Decât un frate ca tine, mai bine deloc, sincer.

Mă uimește uneori puterea acestei femei..

Beomgyu vruse să mai zică ceva, dar ea îi închise ușa în nas, după mă ia Imediat în brațe începând să plângă la pieptul meu.

Mă..durea atât de tare sa o știu suferind.. Mai bine nu s-ar fi găsit niciodată aceea scrisoare.

      — Mommy te rog nu plânge. Știi că urăsc asta..

      — D-De ce? De ce trebuie să apară mereu în cele mai nepotrivite momente în viața mea? Spuse Babyboy..de ce..? Încă îmi este frică că el..încă se află acolo. Nu vreau sa fie! Vreau să-l scot!

Spuse aprope strigând în timp ce pe obrajii săi rozalii se scurgeau lacrimi.

Îi iau chipul în palme privind o în ochii intens în timp ce îi șterg la lacrimile.

        — Și eu am o frică.. de fapt mai multe, asta ar fi una dintre ele.

       — C-Care e aceea frică?

       —  Îmi este frică de ziua când mă voi vindeca..

       —  De ce? Ar trebui să fi fericit că nu vei mai fi un little.

Zâmbesc strâmb la aceste cuvinte după continui. Trebuia să o fac o dată și o dată.. să i spun..nu mai puteam tine în mine, la naiba..

        — Dar..mie, îmi place să fiu little. Îmi place să fiu little din ziua de când te-am cunoscut pe tine, când mai îngrijit, ocrotit și alinat cu atâta dragoste..cum nu aș putea să nu îmi doresc să fiu little, când tu ma faci sa ma simt așa de iubit..? Mommy..de ce nu observi ca băiețelul tău a crescut, și s-a îndrăgostit? Credeam că eu sunt cel prostuț aici, și tu cea deșteaptă.. Mommy, tu mai învățat atât de multe în aceste luni! Sa fiu curajos, să fiu puternic, să nu ma las pradă trecutului..dar cel mai important..să stiu sa iubesc..

         — Babyboy..

         — Mommy.. m-ai învățat atâtea până am ajuns să ma îndrăgostesc de tine..