Love Me, Mommy ✔︎

Capitolul 20

      — Tot nu înțeleg..de ce îl vrei așa de mult pe el? Ce poate face un little?

           — Sunt Extrem de ușor de controlat, Hobi. Așa că pot face ce Vreau eu cu el.

Hoseok privi spre băiat, buza de jos tremurându i ușor vrând să-i spună adevărul dar..nu putea parcă ceva îl ținea pe loc.

Ar fi vrut să facă ce vrea cu El. Nu cu Jungkook..de ce el avea să aibă parte de atingerile lui Yoongi și el nu? Ce avea în plus acel little?

                — Și ce vrei sa faci cu el..?

                — Ah, doar când mă gândesc la corpul său micuț, și e așa de inocent... Îmi fine. Mă duc până la magazin. Ai grija de tine pana ma întorc.

Băiatul se ridică după canapea plecând, lăsându-l pe Hoseok singur

Câteva lacrimi se scurseră pe obrajii satenului, strângându și genunchi strâns la piept.

Îl durea extrem de tare faptul că nu primea atenție de la fel pe care îl iubea, că nu îi șoptea vorbele dulci..

                  — Sunt gelos pe acel Jungkook..

Șopti, ștergându și lacrimile, așezându se mai bine pe canapea pentru a adormi și evita situația de a intra în little space..

                  — Doare..daddy..doare ca nu ma iubești.. Jungkook nu merită atenția ta..

Oftă puternic printre suspinele de lacrimi, acoperindu și chipul cu palmele, adormind la scurt timp plângând pe canapea..

                                  ***

Jungkook se trezi înaintea fetei ce încă era pe pieptul lui, el jucându se în părul moale al ei.

Adora această senzație. Sa o tina pe Mommy a lui în brațele sale, la pieptul lui.

                 — Mommy.. știu că nu mai pedepsit niciodată de când sunt la tine..dar oare ai face o dacă am făcut o greșeală..? S-a întâmplat fără să vreau..nu vroiam asta..pe bune.

Șopti băiatul trist, continuând să se joace în părul fetei.

                  — Ce greșeală, Baby boy?

Șopti mai mult, Hyea având încă ochii închiși, ascunzându și chipul în pieptul băiatului din cauza lumini ce intră pe fereastră, deranjând o la ochii.

                   — N-Nu contează..nu era importantă oricum. era una micuța.. Cum am spus, nimic important.

                   — Mhm..

Incepu sa tușească ușor, urmând mai apoi un strănut, Jungkook privind spre Hyea ușor îngrijorat.

                    — Mommy? Ești bine?

                    — Baby boy... Mommy nu prea se simte bine..cred că am răcit..să stai departe de mine, nu vreau sa iei și tu răceala.

Se ridică ușor după băiat, fiind amețită, observându se de la o poștă ca nu era bine..chipul obosit, dând o de gol.

Jungkook privi trist către ea, urmărind o pe fata cum se ducea ușor spre camera ei, întrând în ea.

                       — Ete numai vina mia... Mommy ete ața din vina mia..

Șopti vinovat băiatul, intrând în little space fără să își de-a seama, trecând chiar ceva timp de când nu o mai făcuse.

Își strânse nasul, ștergându se la ochii ce aveau să devină umezi, ridicându se după canapea.

                     — Nu, Baby boy, nu va sta ți plâge ca un laș. Va avea grisă de Mommy a lui.

Se duse în camera lui, scoțându și rapid telefonul din geacă apelandu l pe Hyung îl sau Jin.

El nu știa ce săi facă, dar cu informații de la Jin, o putea vindeca pe Mommy a lui.

                     — Alo, Kookie?

                     — Hyung, Mommy e lacita. Spune mi cum sa o asut.

                      — Yaah, Jungkook ești în little space? Dă mi adresa sa vin eu la voi să o ajut pe Hyea.

                       — Nu Hyung. Din causa mia ete  ața. Eu o voi asuta să se facă bine.

                        — Dar Jungkook, trebuie să iei medicamente de la farmacie. Măcar dacă erai în apele tale. Nu ieși din casă fără Mommy a ta cât timp ești în little space. O vei supără și te va pedepsi.

                        — Să mă pledepească, ți ața am făcut o gleșeală..tlebuie să o fac bine pe Mommy. La falmație ai zis? Mersi Hyung.

                       — Stai, nu! Jungkook, nu-

Jungkook deja îi închisese telefonul băiatului în nas, ducându se spre șifonier pentru a se îmbrăca, afară fiind destul de frig.

                       — Ofofof, de acum încolo o sa ma aigul ca Mommy va fi îmblăcata ața cum tlebuie.

Șopti micul little în timp ce se îmbrăca. După asta, se așeză pe pat, băgându și mana sub pernă acolo fiind câțiva bani economisiți de el.

Zâmbi când încă îi văzu acolo, mai apoi se ridică, ieșind din camera, ducându se către ușa, ieșind.

                           — Nu-mi paslă că sut în little space, o voi fațe bine pe Mommy.

Își așeză mai bine geaca pe el, împreună cu căciula ieșind din bloc mergând acum spre farmacie.

Din fericire știa unde este locul, el mai mergând cu Mommy a lui acolo pentru a lua câteva medicamente vecinei lor mai bătrâne.

***

Jungkook ieși zâmbind din farmacie privind spre medicamentele pe care farmacista i le dăduse, nefiind atent dând peste un bărbat.

                        — Mă scusați dom-

Dar little ul  se opri din vorbit când își ridică privirea privind spre bărbatul din fața sa ce zâmbea, scăpând medicamentele pe jos.

El..