Mattheo Riddle și-a creat o viață la Hogwarts, sau cel puțin așa părea până când trecutul îl prinde din urmă iar Katherine decide să vâneze același lucru pe care Mattheo îl caută cu disperare. Vor reușii ei oare să-și facă părinții mândrii și să-l r...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝕮𝖆𝖗𝖑𝖆'𝖘 𝖕𝖔𝖛
"Las-o baltă, Carla." Spune el rece. Bineînțeles că nu aveam de gând să o fac. De când a venit la Hogwarts, numai într-un mister o ține. Niciodată nu dă explicații cu ce face sau unde se duce. Mereu evită să aibe discuții prea personale cu oricine. Așa că am să-l urmăresc, sigur pune ceva la cale. "Carla, unde pleci? Nu s-a terminat petrecerea." Astoria mă oprește din drum. "Am nevoie de puțin aer proaspăt." Motivez eu plecarea mea.
Am ieșit pe holul care duce spre scările ce urcă înapoi sus. Distanța dintre noi este una foarte mare, de abia ce îi pot vedea silueta dar nu îndrăznesc să mă apropii mai mult. Holul era gol și pustiu, nicio urmă de elevi sau profesori. Bine pentru mine.
Ies afară, încă în spatele lui dar destul de aproape să văd unde se îndreaptă. Mergea către Lacul Negru. Ce face acolo singur noaptea? Stăteam ascunsă după un stâlp de la intrarea principală dar eram prea departe, nu puteam să văd exact ce se întâmplă.
Înaintez, și mă ascund după un copac cu trunchi gros. Părea că așteaptă pe cineva când, deodată o fată cu părul brunet, lung și ondulat, cu o privire care îți dădea fiori apare de nicăieri.
Nu o mai văzusem niciodată la Hogwarts, sigur nu e o simplă elevă, pare să aibă multă putere și control.
Deodată, Mattheo se întoarce cu fața către ea iar chipul parcă i-s-a înnegrit când a văzut-o.
𝕸𝖆𝖙𝖙𝖍𝖊𝖔'𝖘 𝖕𝖔𝖛
Nu era posibil. Nu avea cum să fie ea aici.
"Katherine." Îi scot numele pe gură cu dispreț și ură. "Ți-am lipsit?" Murmură ea uitându-se direct în ochii mei după, analizându-mă în detaliu. "Ce faci aici?"
Era singura întrebare pe care o avem în minte. "Să zicem că mă aflu aici din același motiv pentru care ești și tu." Spune ea cu un zâmbet ușor malefic pe față. "După atâția ani...acum te-a cuprins dorul, sigur, sigur." Zic eu cât de sarcastic se poate iar singura ei reacție a fost să chiotească. "Am uitat că ai un simț al umorului atât de dezvoltat, Mattheo."
Continuă, cu aceeași voce șireată. "Sau...mai bine să îți spun...frate, dacă nu greșesc?" Mă încrunt ușor spre ea. "Da, greșești." Clarific eu.
"Oh, Mattheo mă întristezi, chiar mă așteptam să-ți fi lipsit." Îmi dau ochii peste cap. O uram, o uram atât de mult. "Tu nu mai faci parte din familia asta decând ai plecat cu mama." Justific eu arătând cu degetul către propria sa persoană.
"Știm amândoi că mama a vrut să profite de tata doar ca să aibă întreaga putere și întreaga moștenire doar pentru ea." Încep eu să mă enervez."Ne-ai abandonat pentru femeia care i-a distrus viața tatălui meu...tatălui nostru, Katherine."
O privesc numai în ochi. Vreau să vadă durerea pe care am cărat-o după mine ani întregi, în care tata folosea blestemul Cruciatus pe mine numai cu furie și mânie. Am trecut prin multe chinuri, și am omorât persoane...chiar multe persoane însă niciodată nu m-am plâns la nimeni.
"Te rog, nu fi așa dramatic, Mattheo. Chiar mă faci să îmi pese." Sângele parcă începe să îmi fiarbă, îmi ies din minți. Pe furiș, scot bagheta și strig "Petrificus Tota-"
"Expelliarmus!" Îmi întrerupe ea vraja, nimerându-mi bagheta care îmi zboară din mână la metrii distanță. "Am trăit cu mama mulți ani, Mattheo. Ca să mă învingi ar trebuii să faci mai bine de atât." Zice glorios spre mine. "Cruci-" O voce care se îndreaptă spre noi acoperă glasul lui Katherine.
Mă uit mai atent, era Carla. Ce face ea aici? Nimeni nu trebuie să afle de apariția lui Katherine. Nu știu de ce e în stare. "Mattheo..." Începe Carla, uitându-se confuz când la mine când la Katherine.
"Cine e ea?" Continuă. "Mattheo...cum ai putut să nu îmi spui că ți-ai făcut o iubită aici la Hogwarts?" Zice ea ironic, apropiindu-se de Carla. Nu știe ce greșeală a făcut să vină aici în seara asta. Se uită puțin agitată spre mine, după răspunde. "Nu sunt iubita lui...dar tu cine ești? Dumbeldore nu va fi prea fericit să vadă că o străină calcă pe aici."
Katherine începe să râdă isteric în timp ce o înconjoară o dată, analizând-o. "Nu îmi e frică de Dumbeldore, drăguț-o." Spune potolindu-și râsul. Carla încă e la fel de confuză, nu știa cu cine se pune.
"Te-am întrebat ceva, cine ești?" Răstește Carla. O pauză a intervine, iar Katherine devine foarte serioasă. "Sunt Katherine...Katherine Riddle."
Pupilele i-s-au dilatat când a auzit. Mi-am pus capul în palme, acum vor afla toți de ea. Cât de proastă să fi?
"R-R-Riddle?" Tremură ea cuvântul. "Mattheo, cum ai putut să nu îi spui iubitei tale că ai o soră!"
"S-sssoră?" Se bâlbâie a doua oară. "Exact, în carne și oase." Un foșnet se auzii în apropiere, iar Katherine dispare în a doua secundă lăsând în urmă cuvintele: "Ne vedem mâine, Mattheo."
Nu putea fi serioasă. Nu avea cum să vină la Hogwarts. Dumbeldore nu va reacționa prea bine când va afla că s-a întors. Știe toată povestea familiei noastre, și știe și de ce este ea în stare.
Încă crucit de tocmai ce se întâmplase, privirea mea fuge direct către Snape, ce era pornit spre noi. "Mă gândesc că trebuie să aveți un motiv foarte bine întemeiat pentru prezența voastră aici."
Eu mă uit nedumerit către Carla, ea îmi întoarce privirea. "Domnule profesor, o fată a ve-"
"Ne plimbam lângă Lacul Negru..." O întrerup eu. Nu putea ca Snape să afle pentru că i-ar fi comunicat imediat lui Dumbeldore. "Și cu ce ocazie?" Întreabă Snape cu o față serioasă. Un zâmbet viclean apare pe chipul meu, mă apropii de Carla și o sărut pe buze.
"De ajuns, de ajuns am văzut destul. Acum în dormitoare și dacă vă mai prind primiți detenție!" Întrerup sărutul iar Carla se uită neliniștită spre mine. O luasem prin surprindere dar, altă scăpare de acolo nu aveam.
Am zâmbit fals spre el după, am tras-o pe Carla după mine. Până ce nu am coborât scările nu am scos vreun cuvânt cu toate că tot mă zăpăcea cu milione de întrebări. Cum poate să vorbească așa repede?
O dată ce am coborât scările, spre casă i-am pus palma la gură, lipind-o de peretele din spatele ei. "Carla..." Răsuflu eu. "Nimeni nu poate afla de ea." Încerc eu să rămân calm. "Mattheo dar cine e ea-"
Încercă ea să vorbească prin mâna mea ce îi acoperea gura. "Crede-mă, ai auzit destul cât să îți dai seama." Răsuflu eu a doua oară iar ea înghite în sec uitându-se țintă în ochii mei și eu în ai ei. "Ai înțeles?" O zdruncin eu.
Îngrozită, dă din cap aprobator. "Bine." Fac câțiva pași în spate, dându-i drumul și îndreptându-mă către dormitor.
𝕮𝖆𝖗𝖑𝖆'𝖘 𝖕𝖔𝖛
Totul s-a întâmplat așa de repede. Nu mai înțelegeam nimic. De ce nu ne-a zis Mattheo că are o soră? De ce era atât de furios pe ea? De ce ține atât de mult să nu vorbesc cu nimeni despre asta?
Întrebările tot apăreau dar nimeni nu îmi satisfăcea nevoia răspunsului. Încă șocată, merg în camera comună. Ce să vezi petrecerea se terminase iar Draco era deasupra Astoriei amândoi dezbrăcați, în timp ce ea se scufunda în gemete.
"De la atâta aer cred că te-ai umflat." Glasul Astoriei răsună printre gemete. Îmi dau ochii peste cap și îmi continui drumul către dormitor dar nu cred că voi putea închide vreun ochi.
___________________________________________ Nu uitați să ne lăsați în comentarii păreri. Ce credeți că se va întâmpla?
