The heirs of the Riddle family

Pedepse. (Capitolul 17)

𝕮𝖆𝖗𝖑𝖆'𝖘 𝖕𝖔𝖛

După câteva minute, iese din baie, îmbrăcat cu niște pantaloni de trening gri și un tricou negru, ce se așeza perfect pe corpul său.

Mi-am îndreptat din nou privirea în tavan, sperând că nu mă văzuse privindu-l și așa a și fost. Numai ticăitul ceasului din perete se mai auzea și poate și frunzele ce se mișcau de la vântul rece al nopții.

M-am simțit rău că-i întrerupt noaptea, dar el s-a oferit să mă invite în dormitorul său.

"Mulțumesc, Mattheo." Am vorbit, umplând golul din cameră. Îmi sucesc capul spre patul său. El stătea pe marginea acestuia. M-a privit cu sprâncenele ridicate "Pentru ce?"

"Pentru că m-ai lăsat să rămân cu tine."

"Nu e mare scofală." Răsuflă el, forțând un zâmbet scurt.

Am deschis gura, dar am închis-o brusc, trăgând cearșafurile deasupra corpului meu în timp ce încercam să mă fac comodă cu perna.

Mattheo mormăi o vrajă care a suflat toate lumânările, făcând în cameră beznă completă.

Am închis ochii și am încercat să adorm. Ochii mei au fost ținuți închiși ceva timp, nu știu de cât timp, dar părea o eternitate pentru mine. Nu am adormit, încă auzeam sunetele de afară și ticăitul ceasului.

Mi-am deschis ochii, dar tot ce vedeam era întuneric. Perdelele erau trase, și nici un strop de lumină nu venea de afară. Sunt sigură că nici Mattheo nu doarme, îi aud respirațiile lungi și grele la fiecare două secunde.

"Îmi pare rău pentru astăzi..." Șoptesc eu cu speranța că îmi va răspunde. Aud cum trage aer în piept. "Ce vrei să spui?" Îmi răspunde el înapoi.

"Nu trebuia să îți pun ilusium în băutură-"

"Ai dreptate, chiar nu trebuia." Mă întrerupe el cu o voce mai serioasă de data aceasta.

"Doar am vrut să...Să aflu mai multe despre trecutul tău." Oftez eu întorcându-mă pe partea dreaptă, înspre patul acestuia.

"Atât de mult îți place să te bagi în treburile altora, Lestrange." Îl aud cum se foiește în pat, ca și cum și-ar trage plapuma.

El nu a mai spus nimic, la fel și eu. Am încercat să dorm însă, m-am trezit din oră în oră iar a doua zi deja eram obosită de nici nu puteam să îmi țin ochii deschiși.

__________

Zilele trecuseră, iar săptămânile zburau fără să-mi dau seama. După noaptea petrecută cu Mattheo, mă simțeam de parcă l-am judecat degeaba, și el nu vrea să facă vreun rău.

I-am spus Astoriei că planul a dat greș, și că s-a prins dar încă mă întreb dacă e adevărat ce a spus până ce să mă tragă pe scări.

Până la urmă îl înțeleg, tatăl lui îl obligă să facă lucruri îngrozitoare, chiar dacă încă nu știu ce anume. Nu are de ales, trebuie să-i îndeplinească ordinele dar, întrebarea e dacă el vrea același lucru.

Plec la prima ora, unde o văd pe Astoria stând în cea mai retrasă bancă împreună cu o fată pe care o cunosc doar din vederi. Încă nu trecuse peste seara aceea. Draco nu a băgat-o în seamă, nici măcar nu o mai privea, ceva se întâmplase.

Arunc o privire mai detaliată asupra clasei, sperând să văd un loc liber dar nu a fost așa. Singura persoană ce nu avea un coleg era Blaise. Oftez scurt, și merg cu încredere către el.