𝕮𝖆𝖗𝖑𝖆'𝖘 𝖕𝖔𝖛
Tresar și mă ridic repede în picioare, ștergând-mi lacrimile. Ma uit în direcția de unde se aud pașii, gata pentru cel mai rău. Îmi mai șterg încă o dată lacrimile ca să nu se observe prea tare.
Deodată, Astoria dă colțul și imediat cum mă vede se încruntă și vine cu pași mari către mine. Îmi dau părul de pe față, pregătindu-mi cuvintele și o minciună plauzibilă, nu-i puteam spune ce se întâmplă după ușă, nici măcar eu nu știam.
"Ce cauți aici, Carla? Nu trebuia să stai o oră în plus pentru detenție?" Întreabă încă confuză oprindu-se la jumate de metru de mine. "D-dda, numai că Snape ne-a...Dat drumul mai devreme."
Mă bâlbâi eu lăsând un scurt zâmbet la finalul frazei încercând să nu par suspicioasă. Ea își ridică o sprânceană la mine și spre fericirea mea, nu mai insisită pe subiectul ăsta.
"Știi, îl caut pe Blaise, trebuia să ne întâlnim pentru a merge la cină împreună, l-ai văzut cumva-" Rupe ea liniștea ce se lăsase iar eu fac ochii mari.
"Nu." Răspund eu direct, nelăsând dubii. Ea își ridică ambele sprâncene la mine, analizând mai bine unde eram. "De ce stai în fața ușii băii băieților?" Întreabă uitându-se în spatele meu.
Las zâmbetul meu să iasă din nou la iveală, și încerc să evit contactul vizual. "Umm, păi...Voiam să te caut pe tine pentru a merge la cină." O mint.
Pare că a înghițit momeala dar ceva oricum îi dădea de gândit însă mai mult nu pot face. Văd că deodată, mă împinge într-o parte puțin, trăgând de clanța ușii de la baie. "De ce e încuiat?" Spune ea pe un ton serios.
Eu mă uit ba la clanță ba la ea, nu știam ce să-i spun, nu mă așteptam să facă asta. "Probabil vreun copil din anul doi care face vreo farsă, nimic interesant." Spun încercând să îmi păstrez calmul, și mă apropii de Astoria, prinzând-o de încheieturi și îndepărtând-o de ușă.
O trag mai aproape de mine însă ea tot se zbate. "Carla, dă-mi drumul! Ce te-a apucat?" Spune ea dar deja am tras-o departe de ușa băii, așa că răsuflu în gândul meu.
Îi dau drumul, doar că îmi pun mâna pe după capul ei ca să meargă în direcția mea. "Haide să mergem la cină." Spun de parcă nu s-a întâmplat nimic.
Ea se încruntă, și îmi dă mâna la o parte dar spre fericirea mea continuă să meargă în aceeași direcție cu mine. "Uneori ești atât de ciudată." Oftează ea.
Cina a fost parțial normală, înafară de faptul că Blaise și Mattheo lipseau iar Astoria se uita la intrarea în sală aproape non-stop.
După ce am terminat de mâncat, o mint că merg la bibliotecă pentru a merge înapoi la locul faptei, trebuia să știu ce s-a întâmplat. Mă strecor printre mulțime și merg cu pași mari până acolo dar, când mă apropii de ușă, pașii mei devin tiptili.
Mâna mea tremura pe clanță. Arunc o ultimă privire înainte și înapoi, nimeni nu era și era liniște, parcă prea liniște. Iau aer în piept și intru.
Urme de sânge erau pe gresie iar pe jos, era întins pe spate corpul lui Blaise. Adrenalina începuse să îmi crească când îl văzusem cu ochii închiși.
Mă uit mai în interiorul băii însă nicio urmă de Mattheo sau de vreun student. "Nu. Nu, nu, nu!" Spun eu alarmată punându-mă în genunchi lângă el. Mă apropii cu urechea de gura lui, dar nu-i puteam simții respirația.
Îi iau mâna pentru a-i verifica pulsul, dar nimic. Nu avea puls. Era, era mort?! Nu pot să cred asta. Inima aproape îmi sărea din piept nu știam ce să fac sau cum să nu intre nimeni să-l vadă. Cina se terminase, acum oricine putea venii în orice secundă și să mă vadă pe mine lângă corpul mort al lui Blaise.
Mattheo făcuse asta? Cât de prost să fii să lași un cadavru într-un loc unde-l va putea vedea oricine? Cum o să ies din baie? Nu-l pot lăsa aici, în niciun caz.
Cu sufletul la gură mă uit prin jur sperând că voi găsii ceva, orice să mă ajute în al ascunde. Lacrimi încep să-mi curgă, amestecându-se cu sângele de pe gresia pe care stăteam.
Deodată, aud niște voci dinnafara ușii, am început să mă panichez mai rău. Brusc, îmi amintisem că eram în baia de la parter. Îmi îndrept rapid privirea către geam, ce era destul de lat, puteam încape pe acolo.
Cu lacrimile lipite de obraz, încerc să-i ridic corpul lui Blaise. Îi pun mâna după capul meu și îl ridic cu greu în picioare. Îl târăsc până la fereastră, după care-i împing corpul neînsuflețit pe geam.
Ies și eu cât de repede pot, sărind geamul. Era cam un metru distanță până jos, se putea mai rău. Corpul său era acum întins pe jos iar eu de abia reușesc să mă ridic în picioare.
Mă uit din nou stânga, dreapta și din fericire nimeni nu era dar nu mă pot baza pe asta prea mult. Ștergând-mi lacrimile, îmi ridic bagheta și-l fac pe Blaise invizibil pentru toată lumea înafară de mine însă, nu pentru mult timp, trebuie să mă grăbesc.
Îl iau de braț și îl târăsc până în Pădurea Interzisă. Era beznă, dar numai asta mă mai îngrijora pe mine acum. "Lumos." Șoptesc eu. Toți copacii erau înalți și siniștrii iar vântul rece adia ușor.
Nu pot să cred că fac asta. Cum de s-a ajuns aici? E totul numai din vina mea, și nu am să mă iert vreodată pentru asta. Merg mai în adâncul pădurii, chiar dacă înaintez greu nu pot risca ca cineva să-l găsească. Respirația mea devenea din ce în ce mai grea deoarece obosisem din a-i târâ corpul.
La un moment dat mă opresc, dându-i drumul. Vraja deja se anulase de ceva timp. Oftez, și cu o altă vrajă sap pământul, făcând o groapă adâncă. Lacrimile au început din nou să îmi curgă și încet încet a devenit un plânset gălăgios.
Îl împing în groapă, lăsându-l să cadă în pământ iar mâinile mele au început să îmi tremure pe baghetă. Fac o altă vrajă pentru a pune la loc pământul deasupra lui dar nu înainte de a-l mai privii pentru ultima dată. Ce a fost în mintea lui Mattheo de a făcut asta?
Cu pământul pus deja peste el arunc o ultimă privire locului văzând că pământul se așezase la loc exact ca înainte, părea că totul arăta ca la început. Oftez gălăgios și îmi șterg lacrimile din ochi și când eram cât pe ce să mă întorc și să plec înapoi către castel pentru a-l căuta pe Mattheo, un foșnit de frunze se auzise din spatele meu. Încremenesc.
___________________________________________
Bună tuturor, cum vi s-a părut capitolul? De acum înainte să vă așteptați la capitole mai dark deoarece multă acțiune e pe cale să se întâmple și bineînțeles, multe scene spicy cum știm că vă place. Doar aveți încredere în decursul poveștii. Vă iubim <3
CITEȘTI
The heirs of the Riddle family
FanfictionMattheo Riddle și-a creat o viață la Hogwarts, sau cel puțin așa părea până când trecutul îl prinde din urmă iar Katherine decide să vâneze același lucru pe care Mattheo îl caută cu disperare. Vor reușii ei oare să-și facă părinții mândrii și să-l r...