The heirs of the Riddle family

Detenție. (Capitolul 19)

𝕮𝖆𝖗𝖑𝖆'𝖘 𝖕𝖔𝖛

Uram când trebuia să stau ore în plus la detenție, nici măcar nu făcusem ceva grav dar spune-i asa profesorului Snape. Termin orele, după merg țintă către clasa de poțiuni gata de vreo opt foi cel puțin de umplut.

Nu se prea auzea nimic înăuntru, așa că bat de două ori și intru imediat după. Cum fac primul pas, îl văd pe Mattheo stând în ultima bancă de pe partea dreaptă, în colțul clasei.

Profesorul stătea pe scaun, uitându-se la ceas. Imediat cum mă vede intrând, vorbește: "Ai cam întârziat, domnișoară Lestrange." Spune nefăcând contact vizual.

Îmi cer scuze subtil, după care el aprobă din cap gesticulând cu mâna să iau loc. Merg printre rânduri, și mă așez în ultima bancă de lângă perete iar distanța dintre mine și Mattheo era orizontală.

Acum îl pot vedea mai detaliat, iar primul lucru ce-mi sare în ochi e tăietura pe față pe care Snape i-o dăduse ieri la oră, mai exact pe obrazul drept. Rămase numai cicatricea ce avea cam vreo trei centimetrii.

Îmi schimb privirea înapoi înainte pentru că nu vreau să mă prindă privindu-l.

Nu știu de ce îmi luase apărarea atunci, putea să scape de ora asta plictisitoare și să vadă de lucrurile sale întunecate dar nu, el a ales să se bage-n seamă. Oricum m-aș fi descurcat și fără el, nu am nevoie de ajutorul lui.

O liniște agitată se lasă peste clasă, iar eu așteptam ca Snape să înceapă să ne spună ce avem de făcut dar Mattheo stătea de parcă nici nu-l interesa că profesorul era chiar în fața noastră.

Deodată, Snape își ridică ochii spre noi, privindu-ne parcă direct în suflet. Se ridică de la birou în picioare, oftând. "Aveți exact pe ceas o oră să îmi scrieți minim zece antidoturi împotriva otrăvurilor mai puțin frecvente."

Explică el, după care se întoarce către birou, luându-și bagheta și o pune în buzunarul robei și se apropie de ușă. "Aveți noroc că ceva a intervenit și trebuie să mă prezint la biroul lui Dumbeldore că altfel v-aș fi făcut ora aceasta cel mai mare coșmar al vieții voastre."

Se uită din nou la noi, lăsând liniștea să preia după care iese din clasă. Murmură după ușă o vrajă care ne va ține închiși aici o oră iar eu oftez scurt.

Nu mai îndrăznesc să mă uit la Mattheo, așa că îmi pun ochii în hârtia din fața mea și încep să răsfoiesc cartea cu antidoturi pentru a găsii informații despre cele împotriva otrăvurilor mai puțin frecvente.

"Ști...Nu trebuia să te bagi în seamă, mă puteam descurca și singură." Mă trezesc eu vorbind după câteva minute de liniște în care nu l-am privit însă pot asigura că orice ar face acolo, nu e să citească sau să scrie.

Pentru câteva momente am crezut că nu îmi va răspunde dar când eram pe nepregătite a vorbit: "Ar trebuii să apreciezi mai mult ajutorul celorlalți, Carla."

Las stiloul jos și oftez, deja îmi pierdusem concentrarea. "Iar tu ar trebuii să nu te mai bagi în treaba altora, Mattheo." Mă răstesc eu iar furia ia controlul tonului meu.

Îmi dau seama că am exagerat imediat după ce am terminat de spus fraza, deoarece aud cum se foiește de la locul său ridicându-se în picioare. Aud cum se apropie de mine și încet, îmi sucesc și eu capul spre el.

"Repetă." Ordonă el.

Rămân tăcută, privindu-l în ochi. "Nu îți spun a doua oară." Continuă el.

Înghit în gol și îmi iau inima în dinți, spunând din nou propoziția: "Nu te mai băga în treburile mele."

Mă ridic de jos în timp ce spun asta, deoarece mă intimida faptul că el era cu mult mai înalt ca mine în momentul ăla.

Se uită în ochii mei, parcă căutând ceva. "Nu îmi poți spune ce să fac și ce nu." Spune cu zâmbetul pe buze, aproape râde. Se întoarce din nou la locul lui iar eu mă uit confuză la el.

Am luat aer în piept și mi-am închis ochii pentru o clipă. M-am așezat înapoi la loc, încercând să nu-l mai bag în seamă și să îmi termin sarcina de lucru. Nu mai am nevoie de alte ore în plus de la Snape dacă nu fac totul exact cum a cerut.

Se pare că nici el nu a mai spus nimic, ar fi perfect dacă ar ține-o tot așa dar de unde atâta noroc pe mine. Tot ce se auzea era ticăitul gălăgios al ceasului agățat de perete.

În timp ce scriam, îi simt privirea din nou pe mine. Nu făcuse nimic din ce Snape ne-a spus să scriem, de ce a mai venit dacă nu avea de gând să facă nimic?

"Știi, înainte de oră, Zabini te făcuse să te simți incomod, te-a atins cumva?" Sparge din nou liniștea, însă de data asta deja cu un ton aspru, făcându-mă să tresar.

"N-nu..." Încerc să-l mint dar nu cred că îmi iese. Deodată iar se ridică din bancă venind foarte aproape de masa mea dar nu-l pot privii în ochi, nu când îl mint.

Nu am vrut să-i spun pentru că în primul rând nu vreau să intre în vreo belea și în al doilea, mă pot descurca și singură, nu vreau să depind de el. "Minți." Spune pe aceleași ton aspru.

Înghit în gol, după care îi simt degetele pe bărbia mea și îmi sucesc capul către el. Acum îl priveam direct în ochi. "Nu mint." Spun încercând să-i imit tonul, pentru a nu părea slabă.

Își ridică încet o sprânceană, încă ținându-mă de bărbie întoarsă către el, nu îmi puteam întoarce capul. Mă privește direct în ochi, la fel și eu. E nervos, se vede din privire.

"La naiba Carla, știu că minți doar spune-mi ce ți-a făcut derbedeul ăla!" Strigă le nepunând să își mai țină în frâu furia. Îmi deschid gura, vrând să spun ceva dar o închid la loc văzând că nu pot.

"Dacă nu îmi spui, îl poți considera ca și mort în seara asta, m-ai auzit?" Mă zdruncină el cu mâna încă pe bărbia mea.

"M-ai auzit?" Repetă el văzând că nu-i răspund. Clatin ușor din cap iar el îmi dă drumul dar încă era lângă masa mea.

"Bine, fie." Spun eu cedând. Îmi face semn din sprâncene să continui și așa și fac. "Mi-a pipăit coapsa înainte ca Snape să intre în clasă și se apropia tot mai mult de mine-"

"Ce?!" Strigă mai nervos ca niciodată. Simțeam că nu mai pot controla situația, simțeam cum nu o mai pot ține în frâu. Își mușcă buza de jos, și își pune privirea în podea clatinând din cap.

"E al naibii de mort." Dă un pumn în masa iar eu tresar. Își scoate bagheta din buzunar și merge cu pași mari către ușă. "Nu, Mattheo așteaptă!" Strig eu mergând după el dar deja deschise ușa printr-o mișcare de baghetă.

Fug după el pe hol, sperând că-l pot oprii.

___________________________________________
Bună tuturor, cu vi s-a părut capitolul? Vrem să vă informăm că timp de câteva zile nu vom mai posta, deoarece suntem plecate în vacanță dar vom revenii <3