The heirs of the Riddle family

Cred că e exact ceea ce căutăm. (Capitolul 29)

𝕸𝖆𝖙𝖙𝖍𝖊𝖔'𝖘 𝖕𝖔𝖛

Am continuat căutarea toată săptămâna, în fiecare dimineață când toți aveau ore și încă am mai mers și noaptea. Era să fim prinși de două ori. Prima dată ne-a văzut un student ce a decis să chiulească de la ore și să meargă în Pădurea Interzisă, trecând pe lângă lac. Din fericire, l-am văzut eu înainte și am așteptat să plece ca să putem ieșii din lac. Iar, a doua oară, era noapte iar Snape patrula zona dar nu a putut să ne vadă prin apă deoarece ne-am stins baghetele când el s-a apropiat de mal.

Unde să mai punem că eram cu mult în larg, îi trebuia niște ochi de pisică ca să ne poată vedea prin întuneric.

Mă întorceam de la cină în camera mea, însă înainte să pot coborî treptele către temnițe, cineva mă prinde de braț și mă întoarce.

"De ce nu ai mai venit la ore în ultima săptămâna?! De abia te-am mai văzut pe la mese, aproape am crezut că ai dispărut." Spune Carla cu un ton nervos. Trebuie să recunosc, mi-a lipsit să o văd pe rândul din strânga mea la fiecare oră pe care o aveam împreună. Căutarea m-a dat peste cap.

"Nu ar trebuii să te intereseze pe tine." Răspund eu sec sperând că nu va mai insista. Pe cine păcălesc. Bineînțeles că va contiuna să o facă, mereu trebuie să se bage în tot. Uneori e enervant, ca acum.

Ea își dă ochii peste cap și mă trage într-un colț mai retras iar eu o urmez fără să comentez.

"Astoria mă întreabă de Blaise încontinuu. A început să suspecteze elevi și te încadrezi și tu printre ei." Îmi spune ea în șoaptă. "Nu mai pot continua să o mint cu privire la ce s-a întâmplat, oricum Dumbeldore sau Astoria vor afla la un moment dat adevărul-"

"Nici Dumbeldore, nici Astoria, nimeni nu va afla despre ce s-a întâmplat, clar?" O întrerup eu cu un ton serios și intimidant. Ea rămâne tăcută dar tot cu ochii la mine. "Nu mă face să repet întrebarea." Mă răstesc scuturând-o de umeri.

"Bine. Dar dacă vreodată se va afla adevărul, tu vei fi singurul ce va răspunde de propriile fapte, Mattheo." Zice ea iritată și pleacă din fața mea, către scările ce duc către casa Slytherin. Nu va afla nimeni, până când nu le voi da eu voie să afle. Am totul planificat și pus la punct. Toate vor venii la timpul lor.

__________

𝕶𝖆𝖙𝖍𝖊𝖗𝖎𝖓𝖊'𝖘 𝖕𝖔𝖛

Tocmai ce ieșisem din apă, întru-cât timpul meu expirase. Era după-amiază, asta înseamnă că majoritatea au terminat cursurile, ar trebuii să o tăiem de aici cât mai repede. Îmi înfășor prosopul în jurul meu și decid să îl aștept pe Mattheo să iasă și el. Cât timp analizam împrejurimile, pentru a mă asigura că nimeni nu ne va vedea, îl văd pe Mattheo că iese la suprafață foarte agitat. Gândul mi-a sărit direct la medalion.

Încerc să mă uit mai atent, deoarece ținea ceva în ambele mâini. Părea a fii un cufăr vechi și puțin ruginit de apă. Inima începe să îmi bubuie mai tare.

"Ce e ăla?" Zic eu nerăbdătoare uitându-mă numai la cufăr, așteptând un răspuns imediat. El ajunge la mal și respiră foarte greu din cauza lipsei de aer. "Cred că e exact ce căutăm." Spune el puțin cam înfricoșat decât mândru. Ciudat e că simțeam la fel. "C-cum de l-ai găsit?" Mă bâlbâi eu iar atenția mea era numai asupra cufărului.

"Exact când să dau să ies, pentru că nu mai aveam aer, a apărut din nou lumina aceea verde și am urmat-o. Surprinzător, nu am mai simțit cum mă înec, puteam respira normal și când am ajuns aproape de ea și am atins-o, ea s-a transformat în cufărul ăsta ce îmi apărea mereu în vise."

Îl smulg dintr-o dată din mâini și îl întorc pe toate părțile și încerc să îl deschid însă, era încuiat chiar dacă nu avea niciun lacăt. Pur și simplu era închis. Trag și mai cu putere însă în zadar. "De ce nu se deschide!" Strig eu nervoasă iar Mattheo urmărește acțiunile mele. "Hai să încercăm câteva vrăji." Spune el iar eu trântesc cufărul ce părea indestructibil jos.

Îmi iau bagheta, la fel face și el. "Bombarda." Spun eu cu bagheta înspre cufăr. Vraja se creează însă nu lasă vreun rezultat. Mattheo încearcă și el câteva vrăji pe ea dar cu fiecare vrajă pe care o spunea, parcă devenea din ce în ce mai neatinsă.

"Hai să o ducem la mine în dormitor, deja elevii cutreieră curtea școlii." Propune Mattheo luând cufărul de jos și îl ascunde în prosop. Ne schimbăm în niște haine uscate, chiar dacă am rămas cu lenjeria încă udă, nu puteam defila așa pe holurile pline cu profesori și studenți. "Până ce găsim o cale să îl deschidem, trebuie să îl ținem ascuns." Adaugă el înainte să ne îndreptăm către castel.

O luăm printr-o parte a castelului mai puțin aglomerată însă, tot dăm ici-colo de persoane pe care le știam din priviri. Ținând cont că eram la Hogwarts, cufărul acoperit de materialul alb ce era un prosop nu părea atât de dubios cum v-ați închipui. Toți ar fi crezut că e ceva bufniță într-o cușcă acoperită sau vreo altă creatură. Nimeni nu s-ar fi gândit că e un medalion ce poate să-ți dea puterea absolută. Puțini știu legenda lanțului lui Salazar Slytherin și tot ăia sunt cei care nu cred în ea.

Ajungem teferi la ușa camerei lui Mattheo, își scoate bagheta pentru a o descuia. Cum aceasta se deschide, intrăm iar el încuie ușa la loc imediat. A doua secundă după ce Mattheo a închis ușa, o carte de pe biroul său cade pe podea, în mijlocul camerei și se deschide singură la o pagină ce părea să fie de pe la mijloc.

El lasă cufărul jos, și ne apropiem de carte. Mă așez pe vine, la fel și Mattheo. "Asta e cartea pe care am găsit-o atunci la bibliotecă." Spune Mattheo inspectând-o cu priviri. Deodată, începe să se contureze un scris de cerneală pe pagina la care era deschisă. Când mesajul era terminat, l-am citit atent.

𝘋𝘦 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘳𝘦 𝘵𝘶 𝘴ă 𝘯𝘶 𝘯𝘦𝘨𝘪,
Ș𝘪 𝘯𝘶𝘮𝘢𝘪 𝘴â𝘯𝘨𝘦 𝘴ă-𝘮𝘪 𝘥𝘢𝘪, 𝘴ă 𝘷𝘦𝘻𝘪,
𝘗𝘶𝘴 𝘥𝘦𝘢𝘴𝘶𝘱𝘳𝘢 𝘮𝘦𝘢,
𝘚â𝘯𝘨𝘦𝘭𝘦 𝘢 𝘱𝘢𝘵𝘳𝘶 𝘴𝘵𝘶𝘥𝘦𝘯ț𝘪
𝘥𝘪𝘯 𝘧𝘪𝘦𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘤𝘢𝘴ă î𝘮𝘪 𝘷𝘦𝘪 𝘥𝘢.

𝘊𝘩𝘪𝘯, 𝘥𝘶𝘳𝘦𝘳𝘦 ș𝘪 𝘷ă𝘪𝘵𝘢𝘳𝘦
𝘊𝘦𝘪 𝘧ă𝘳ă 𝘴â𝘯𝘨𝘦 𝘱𝘶𝘳 𝘰 𝘷𝘰𝘳 𝘢𝘷𝘦𝘢 𝘤𝘢 î𝘯𝘥𝘶𝘳𝘢𝘳𝘦,
𝘔𝘰𝘢𝘳𝘵𝘦𝘢 𝘭𝘰𝘳 𝘤𝘶𝘮𝘱𝘭𝘪𝘵ă,
Ș𝘪 𝘥𝘦 𝘷𝘰𝘪 î𝘯𝘧ă𝘱𝘵𝘶𝘪𝘵ă.

___________________________________________
Am reușit să postăm însfârșit! Cred că deja cu toți știți că școala a început acum fizic și terminăm temele pe la 8-9 seara și avem ore până la 2-3. Unde să mai punem că timpul nostru liber e aproape inexistent. Dar, vom trece și de perioada asta!