The heirs of the Riddle family

Cartea din bibliotecă. (Capitolul 3)

𝕸𝖆𝖙𝖙𝖍𝖊𝖔'𝖘 𝖕𝖔𝖛

Mă aflasem într-o padure, eram pierdut și dezorientat. Nu știam ce se întamplă și nici cum să scap de acolo. Pe parcurs ce înaintam spre nicăieri, se conturează forma unui cufăr. E același cufăr ca și în celălalt vis.

Mă îndrept spre el. Îl iau cu atenție în mâini, și încep să-l analizez mult mai în detaliu. Era dintr-un lemn maro închis, cu ușoare modele din argint bine definite pe laterale sale.

Avea un lacăt mare ce-l ținea închis printr-o vrajă. "Alohomora" strig eu dar cufărul rămâne intact și închis. Vraja era mult prea strânsă pentru a fi ruptă. Îi spun să se deschisă în reptomită însă, o mână rece și aspră mă prinde de ceafă iar într-o clipă în jurul meu este numai apă.

Părea că nu avea sfârșit, nu mă puteam ridica de acolo eram în continuare ținut cu forța. Cu fiecare secundă ce trecea eram învăluit de apa rece și dură încât simțeam cum un milion de ace îmi sunt înfipte în piele.

Tresar din pat speriat, realizând că a fost un vis. A fost mult mai diferit decât celelalte, cred că toate aceste semne vor să îmi spună ceva.

Oare lanțul lui Salazar Slytherin chiar se află în cufărul acela sau a fost doar un vis? Nu știu ce să cred dar pot afla, am nevoie de mult mai multe indicii și detalii.

Vreau să caut mai multe piste pentru ajunge la el, va trebui să o las după clase. Voi merge la biblioteca școlii deoarece cu câteva zile în urmă dădusem de o carte mai ferită și oarecum îmi atrase atenția.

Nu neapărat pentru aspectul ei însă pentru titlul acesteia: "Moștenirea lui Salazar Slytherin." Nu putusem să o iau deoarece Carla începuse să mă strige prin bibliotecă așa că am ascuns-o pe primul raft mai la îndemână.

Lumea te va suspecta foarte ușor dacă vede ceva diferit la tine, așa că mai bine să te dai drept normal de fată cu ei.

Admosfera din clasă era la fel de banală ca de obicei, Carla nu a scos niciun cuvânt despre ce se întâmplase ieri. Katherine mai poate aștepta, lanțul era mult mai important așa că nu mă prea consum pentru ea. Nici măcar Dumbeldore nu a anunțat că vom avea o nouă studentă, poate doar a mințit și doar are chef de jocuri, dar eu nu sunt fraier să-i pic în capcană.

"Mr.Malfoy, arată-mi cana!" Spune Trelawney într-un ton prietenos dar dubios. Draco destul de surprins că l-a numit pe el, îi întinde cana.

Trelawney închide ochii și fac tot felul de sunete ciudate, cel mai probabil făcea pașii pentru a-i prezice viitorul. "O, nu...dragul de tine...vai nu." Draco începuse să fie din ce în ce mai interesat de ce se întâmplă. "Ce e?" Întreabă el agitat.

Astoria îi aruncase o privire confuză lui Draco iar acesta îi face semn din cap că nici el nu știe despre ce e vorba. Profesoara începe să respire atât de repede de parcă cineva o sugrumă.

"Ms.Trelawney, este totul în regulă?" Întreabă Carla derutată, Trelawney își ridică privirea încet și o aruncă îngrijorată pe Carla.

"O, nu, nu e de bine!" Răsuflă aceasta pe un ton îngrijorat iar mâinile și-le pune în cap. "Dragul meu băiat...cana îmi arată că vei iubi pe cine nu trebuie și te va distruge!" Strigă foarte tare spre el cu un glas înfricoșat.

Astoria se uită ciudat la Draco "Nu-ți face griji, sigur nu vorbește serios..." Șoptește către ea. "Dragul meu, este adevărat, te va scoate din minți!" Spune în timp ce îl apucă de umeri și îl zdruncină foarte energic.

Draco părea derutat. După câteva secunde acesta îi ia mâinile doamnei Trelawney cu dezgust de pe umerii săi, urmând ca mai apoi să plece din clasă.

"Am zis ceva greșit?" Spune confuză Trelawney.
Toată clasa chicotește înafară de Astoria care părea foarte iritată și tulbure.

După, femeia ne-a luat pe fiecare în parte și a citit în cana fiecăruia. Bineînțeles la toți a exagerat situația în modul ei ciudat. A fost o ușurare că încă nu ajunsese la mine iar ora se încheiase. Numai să audă ceilalți ce viitor mă așteaptă îmi mai trebuie. Nici eu nu vreau să știu.

Terminând și ultima oră, Farmece mă îndrept țintă către bibliotecă. Insistent mă uitam în spatele meu și eram atent la fiecare student pe lângă treceam pentru că nu pot risca să mă urmărească și de data asta Carla.

Intru în biblioteca imensă a castelului. Era mare și încurcată, o grămadă de rafturi printre care te pierzi. Mi-am dat seama că am o problema...Nu știam pe ce raft aruncasem cartea aleatoriu.

Mă duc într-un loc mai dosit. "Accio cartea 'Moștenirea lui Salazar Slytherin'." Șoptesc eu.

𝕶𝖆𝖙𝖍𝖊𝖗𝖎𝖓𝖊'𝖘 𝖕𝖔𝖛

Eram în biblioteca Hogwartsu-lui de ceva timp. A fost foarte simplu să intru înăuntrul castelului fără ca nimeni să nu mă vadă. Aș vrea eu să găsesc lanțul așa repede însă, mă tem că voi avea nevoie de mult mai mult timp iar asta înseamnă să încep să studiez aici. Uram Hogwarts-ul.

Mama a știut numai să îmi spună că este o carte ce mă va ajuta să găsesc medalionul lui Salazar Slytherin însă numele nu l-a precizat, de asta nu pot folosii magia pentru a găsii prostia aia de carte.

Luasem rafturi la rând, căutând, răsfoind și scotocind printre alte cărți cu o diversitate de vrăji atât de banale. Ajung la un nou rând de rafturi lipite unul de celălalt. Ca și la celelalte, iau pe rând fiecare în parte acordând atenție la orice titlu care ar putea avea legătură cu medalionul.

Eram întoarsă către raftul la care dădeam atenție iar, o carte îmi fură privirea însă era așezată cu mult mai sus de mine. Mă ridic ușor pe vârfuri și îmi întind mâna cât de tare pot dar, pe la spatele meu o mână ce o depășea pe a mea.

Luase cartea de pe raft iar eu oftez și mă întorc spre persoana din fața mea încet. Un băiat înalt, cu părul blond spălăcit, ochii albaștri-verzi și pielea palidă stătea la doar câțiva centimetri distanță.

Fără să îmi dau seama că îl priveam țintă în ochi, el spune: "Tu cine ești?" Întreabă părând interesat. "Nu te privește." Răspund eu scurt și distant. Încerc să-i smulg cartea din mână dar nu reușesc, mă tot îndepărta.

"Eu nu mă joc aici, dă-mi cartea!" Strig eu furioasă către el. Cum îndrăznea? "Nu." Răspunde el clar analizându-mă. "Nu până ce nu îmi spui cum te numești...nu te-am mai văzut la Hogwarts, ești măcar studentă aici?

Mai bine renunț la carte în loc să îi dau nesuferitului ăsta explicații despre mine. "Ști ceva? Poți să o păstrezi...oricum nu e ceea ce caut." Spun eu iritant către el și înaintez către alte rafturi. "Nu, stai!" Vocea lui răsună.

Vine din nou în fața mea, lăsând cartea înapoi la locul ei. "Eu sunt Draco, Draco Malfoy." Zice cu un glas arogant și insistent. "Și tu ești-"

"Ce vrei defapt?" Arunc eu cuvintele. Nu înțelegem de ce insistă atât. "Vreau să îți știu numele."

"Bine...mă numesc Katherine, mulțumit?" Oftez eu. Sper ca acum să mă lase singură, trebuie să găsesc cartea aceea.

"Katherine..." Spune el confuz. "Și numele de familie?" Întreabă pe acești ton. "Crede-mă... m-ai urâ pe loc dacă ai afla." Murmur eu cu o voce mai înceată.

"Haide, nu are cum să fie atât de rău." Se roagă el de mine dar nu cedez. "E mult mai rău decât ți-ai putea închipui." Zic eu cu un glas serios și ferm.

Dau să plec de lângă el dar, dând colțul către alt rând de rafturi ochii mei i-au întâlnit pe cei ai lui Mattheo.