Nu însemni nimic. (Capitolul 18)

101 10 13
                                    

𝕯𝖗𝖆𝖈𝖔'𝖘 𝖕𝖔𝖛

Trecuseră zile bune de la noaptea petrecută cu Katherine însă nu am mai vorbit deloc cu ea de atunci. Simt nevoia să o fac, pentru a lămuri lucrurile.

În fiecare zi o priveam, dar ea nu o făcea și simt că mă ignoră, de parcă nu ar vrea să vorbească cu mine dar ea mă sărutase prima, ea mă provocase. Trebuie să vorbesc eu ea cât mai curând.

Mă ridic din pat și ies fără hotărât pe ușa dormitorului meu. Traversez holul lung și cobor treptele repede, îndreptându-mă spre scările de vizavi, unde erau dormitoarele fetelor.

Știam că dormitorul ei e la cinci camere după cel al Astoriei deoarece o dată am văzut-o ieșind din el.

Mă apropii de ușă și iau aer în piept, după ciocănesc de două ori încet. Nu răspunde nimeni, așa că încerc clanța, care era spre surprinderea mea deschisă.

Întru ușor în cameră și o vad pe Katherine întoarsă cu fața spre geamul dormitorului, uitându-se afară. "Katherine? Trebuie să vorbim." Spun eu după o pauză în care analizasem camera.

Ea se întoarce spre mine, deloc speriată că am intrat, ba chiar parcă știa că voi venii. Își ridică sprâncenele spre mine în semn să continui.

"Umm..." Încerc eu să-mi găsesc cuvintele după care îmi dreg vocea. "Despre noaptea petrecerii, uite eu-"

Spun cu ochii închiși, încercând să mă concentrez dar sunt întrerup de chicotul ei, făcându-mă din nou atent la ea. Mă uit cu o expresie confuză la ea, iar aceasta se apropie mai mult de mine fiind doar la câțiva centimetrii depărtare.

"De ce vrei să vorbim despre noaptea petrecerii, Draco?" Întreabă prefăcându-se confuză. "Nu erai tu cel care abandona fiecare fată după ce te distrai cu ea o noapte?" Se apropie mai mult de mine și îi simțeam din nou respirația caldă pe gâtul meu, dându-mi mici fiori.

"Ce s-a întâmplat de data asta?" Contiună ea vorbind încet.

Văzând că nu spun nimic, chiar mă lăsase mut, rupe din nou liniștea: "A fost doar o aventură de o noapte, Draco. Chiar credeai că ești atât de important încât să însemni ceva pentru mine?"

Spune Katherine lăsând un scurt râs la final. Pulsul mi s-e măriese și simțeam cum fierbeam de nervi.

"Glumești, nu?" Spun eu încercând să-mi ascund furia, dar era prea multă presiune. Acesta îmi apucă gulerul cămășii făcându-mă să îmi lipesc corpul de al ei.

"Draco, crezi că dacă pentru mine însemna ceva noaptea aceea nu veneam la tine mai devreme să-ți spun?"

Mă enevez și îi prind mâinile ce mă țineau de guler, și o trântesc de peretele din dreapta mea, respirând rapid. "Atât însemn eu pentru tine?" Mă răstesc. Nu știu de ce eram atât de nervos, dar pur și simplu nu puteam trăii cu gândul că ea mă consideră un nimeni.

Încă îi țineam mâinile strâns la piept, neavând cum să scape. Se zbate cât se zbate pentru a-i da drumul, dar nu o fac. Renunță, și se liniștește uitându-se în ochii mei iar ambii respiram greu.

Mă liniștesc puțin, dându-i drumul la ambele mâini însă ea profită de această fracțiune de secundă și mă izbește pe mine de perete. "Împacă-te cu Astoria, între noi doi nu s-a întâmplat nimic."

Katherine spuse îndepărtându-se de mine și lăsându-mă la perete. Se întoarce din nou cu fața către geam.

"Nu îmi pasă de Astoria, niciodată nu am făcut-o." Rup tăcerea ce s-a așternut din nou. Se pare că-i capturasem atenția deoarece se întoarce din nou spre mine cu un chip curios. "Chiar așa e?" Începe ea venind mai aproape.

"Ce?"

"Chiar nu ți la Astoria, nici măcar puțin?" Spune seducător lăsându-și gura puțin deschisă.

Îi dau șuvița de păr la o parte de pe fața ei , ținând-o ușor de bărbie, mângâind-o. "Nu." Răspund eu scurt și la obiect uitându-mă direct în ochii ei.

O liniște se revarsă între noi din nou, numai privirile noastre rămân unite. Parcă stă și se gândește uitându-se în ochii mei, sunt curios de ca va spune după. Își relaxează mușchii feței, după spune: "Draco, ai face bine să dispari înainte să te fac eu să dispari."

Nu e tocmai ce mă așteptam să spună. Imediat starea mea se schimbă devenind din nou furios. "Ai să regreți asta!" O avertizez înainte să mă întorc și să ies pe ușă trăgând-o în spate cu putere și o las să se trântească.

De obicei, cu nicio fată nu m-am stresat așa de mult, le ademenesc foarte ușor, nici nu trebuie să mă forțez. Toate se lasă atât de ușor, și de pun în genunchi în secunda în care le zic, le pot controla când, unde și cum vreau.

Ideea că ea nu se lasă deloc, mă înnebunește și mă face să mă gândesc numai la ea și cum să o pot face să mă vrea. Credeam că după noaptea petrecută împreună ea mă va căuta, spunându-mi că vrea să lămurească lucrurile dar nu a mai venit ziua aceea și gândul ăsta mă tot rodea.

Până la urmă eu am fost cel prost, pentru că am venit să discutăm, mai rău am făcut și mai tare m-am enervat.

Încep să urc treptele de pe partea băieților, furios dar și iritat, respiram greu. Fix cum am ajuns în fața holului imaginea Astoriei lipită de perete iar Blaise sărutându-i pieptul îmi taie orice fel de gând.

"Ce dracu?" Încep să merg repede spre ei, cu pași mari. Astoria cum mă aude, își sucește capul spre mine, rânjind. "Ce Draco, te-a alungat Katherine și acum vii la mine înapoi?" Mă tachinează ea iar lui Blaise nu-i păsa că sunt acolo, continua să o sărute.

Mă uit la ei și mă încrunt. "Și ți-ai găsit să te cuplezi cu el?" Spun fluturând degetul către Blaise cu o față dezgustată.

Blaise se oprește când aude că-l pomenesc, ținând ambele palme lipite de perete astfel încât Astoria să stea acolo. "Măcar eu îi voi oferii ce tu nu ai putut, amice." Spune aruncându-mi o privire după se uită din nou la Astoria și își înfige din nou buzele în ale ei.

Îmi dau ochii peste cap, uitându-mă în partea dreaptă, după care îmi reîntorc privirea către ei. "El o să-mi dea ce tu nu ai putut." Repetă Astoria în șoaptă tachinându-mă. Nu mai pot privii asta prea mult timp.

"Și ce o să le spunem părinților noștrii?" Oftez eu. Ei întrerup sărutul, iar Astoria se uită din nou spre mine. "Tu ar trebuii să ști, doar te pricepi în a te preface că ești împreună cu mine." Răsuflă, după care Blaise o ridică iar ea își înconjoară picioarele în jurul trunchiului său.

Îmi dau ochii peste cap din nou, și mă împing în ușa camerei mele, deschizând-o și intrând în ea.

___________________________________________
Încă câteva capitole și vine încă unul de 18+, pregătiți-vă. Nu uitați să votați și să ne lăsați în comentarii păreri, vă iubim <3

The heirs of the Riddle familyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum