Bun, în primul rând vreau să încep prin a vă spune că acest capitol este foarte lung, undeva la 3000 de cuvinte. Conține scene +18 foarte explicite, așa că dacă sunteți sensibili la așa ceva vă rog eu nu citiți, nu vreau să rămâneți cu traume. Pentru restul, enjoy 😏
___________________________________________
𝕸𝖆𝖙𝖙𝖍𝖊𝖔'𝖘 𝖕𝖔𝖛În seara aceea am căutat-o peste tot pe Carla, însă nu dădusem de ea. Am mers până și în pădure, dar nu am reușit să o găsesc, oricum nu aveam șanse, pădurea era foarte mare și putea fii oriunde.
Era adevărat că l-am omorât, mă luase valul un pic cam mult pe moment și pur și simplu nu m-am mai putut controla. Nervii și furia și-au lăsat amprenta pe acțiunile mele.
La început, nu aveam în plan să-l omor ci doar să-l torturez până ce devine inconștient dar a fost mult mai slab decât mi-am imaginat. Am ținut foarte mult timp blestemul Cruciatus asupra lui încât a făcut infart și a murit.
Nu îmi pare rău, nici măcar puțin. A primit ce a meritat.
Mersesem să-i spun asistentei Pomfrey că găsisem un elev leșinat în baia când am intrat însă, nu am găsit-o iar atunci când m-am întors corpul lui dispăruse așa că am dedus că cineva l-ar fi luat. Oricine ar fi fost acel cineva nu avea ce probă contrară să demonstreze, eram nevinovat pentru toți.
Însă când Katherine mi-a spus că defapt Carla e cea care a luat corpul, am rămas șocat. Cum de a reușit măcar de una singură să facă asta? De asta trebuie să o găsesc și să vorbesc cu ea cât mai urgent.
Ziua următoare nu o văd la micul dejun, nici la ore, nici la prânz. Se făcuse deja seară și trebuia să vorbesc cu ea. O zăresc pe hol pe Astoria, așa că merg direct la ea.
Ea vorbea cu câțiva Slytherini și era rezemată de perete iar pe peretele de vizavi, stătea rezemat cu un picior îndoit la spate Draco, cu părul ciufulit. Nu avea tupeul să vină lângă grupul unde era și Astoria, ci doar îi privirea. Întrerup discuția când Astoria vede că mă apropii.
"Ai văzut-o cumva pe Carla ziua asta?" Întreb eu mai în șoaptă.
Ea mă fixează cu priviri, după îmi răspunde fără pic de emoție schițată pe chip: "Nu, mi-a spus dimineață că astăzi ar prefera să rămână în cameră, se comportă ciudat în ultima vreme."
Mai are rost să mai întreb de ce? Bineînțeles că nu a vrut să dea ochii cu mine, dar e vina ei că s-a băgat și nu m-a lăsat să îmi termin treaba. Dau din cap aprobator dar, când dau să plec, Astoria mă prinde de braț și mă oprește.
"Știi ceva de Blaise? De aseară îl caut și nu-l pot găsii, nici în dormitorul lui nu a fost toată noaptea, așa mi-a spus Theodore și încep să îmi fac griji-"
Încerc să spun ceva dar brusc, sunt întrerupt de către Draco, ce își împinse piciorul în zid și venii spre noi spunând: "Da, Riddle, știi cumva ceva de Blaise? Eu cel puțin ultima dată când l-am văzut, se duse la baie iar eu o luasem înainte către Great Hall."
Spune el suspicios dar fără a se uita la Astoria, ci doar la mine, de parcă mă suspecta. Phh ce știe el? Nimic.
"Nu înțeleg de ce mă întrebi pe mine, Malfoy, nu am nicio treabă cu băiatul."
Spun eu foarte sigur pe mine iar el își îngustă privirea. "Nu știu, provocarea din seara aia te-a cam afectat și se vedea clar că erai gelos pe Blaise." Continuă Malfoy cu aceeași voce suspicioasă. Pufnesc.
"Singurul afectat de aici ești tu." Îl insult punctând cu degetul spre el. Acesta își ridică sprâncenele neînțelegând ce vreau să spun. Phh, ce idiot nici măcar lui însuși nu-și recunoaște.
![](https://img.wattpad.com/cover/261372395-288-k137238.jpg)
CITEȘTI
The heirs of the Riddle family
FanfictionMattheo Riddle și-a creat o viață la Hogwarts, sau cel puțin așa părea până când trecutul îl prinde din urmă iar Katherine decide să vâneze același lucru pe care Mattheo îl caută cu disperare. Vor reușii ei oare să-și facă părinții mândrii și să-l r...