The heirs of the Riddle family

Derbedeul. (Capitolul 20)

𝕸𝖆𝖙𝖙𝖍𝖊𝖔'𝖘 𝖕𝖔𝖛

Nimeni și nimic nu mă va oprii din a-l bate măr pe prostul ăla. Ceea ce a făcut e jegos și dezgustător, nu-i voi permite să scape cu basma curată, trebuie să plătească. Singurul motiv pentru care sunt așa nervos este că nu are dreptul să se comporți așa cu o fată în general. Nu o fac pentru Carla.

"Mattheo, așteaptă!" Vocea Carlei se aude din spate, dar nu mă întorc. Continui să merg cu pași mari astfel Carla va trebuii să alerge ca să mă prindă din urmă.

Îi pot auzii respirația grea, era la doar câțiva metrii de mine dar eu deja intrasem în baia băieților și după cum mă așteptam, dădusem ochii cu derbedeul.

În doar câteva secunde am încuiat ușa cu o vrajă, astfel încât să nu poată intra nimeni să îmi deranjeze distracția pe care am să o am cu el.

"Ce dracu-" Vorbește surprins dar eu deja îi dau un pumn, dezechilibrându-l iar acesta cade pe spate sprijinit pe coate. Plin de nervi, îl ridic de pe jos trântitndu-l puternic de perete iar mâinile mele îi țin gulerul, zdruncinându-l agresiv.

"Nu mă lua pe mine pe ocolite, știi foarte bine ce ai făcut." Mă răstesc la el. Carla de pe cealaltă parte a ușei a început să bată mai întâi cu pumnii, după cu toată palmele sperând că vă avea vreun efect, dar se înșelase grav.

"Mattheo, te rog deschise!" Strigă, aproape plânge îi pot auzii lacrimile ce-i stau în gât. "Mattheo, te rog!" Mai strigă o dată dar eu spun imediat vraja silencio, astfel încât ea nu va putea auzii ce se întâmplă înăuntru, același lucru valabil și pentru noi.

Îmi întorc rapid privirea înapoi către derbedeul din fața mea căruia deja îi dăduse sângele.

"Ce naiba faci?"

"Taci dracu!" L-am întrerupt.

Ochii lui tresări și au fost luați înapoi de nivelul vocii mele. Mânia mea a crescut mai repede decât îmi închipuisem că ar fi putut, dar doar văzându-i fața și arătând atât de inocent a fost ceea ce m-a declanșat în câteva secunde.

Îmi ridic bagheta strânsă în palmă cu degetele strâns înfășurate în jurul ei către gâtul său. "Care este problema ta?"

O batjocoră îi scapă din gât. Ochii lui au urmărit bagheta ce îi era înfiptă în gât.

"Care este problema mea? Cate este a ta?" Am strâns din dinți mai tare. O venă a început să iasă pe gâtul meu. Răsuflă o respirație tremurătoare și își ridică încet ochii spre ai mei.

Am încercat din greu. Am încercat atât de tare să-i citesc gândurile. Dar fără rezultat.
Ochii mei se holbau adânc în ai lui, dar nu mă lăsa să văd care este problema lui. Am răsucit partea din față a gulerul cămășii sale mai strâns în mâna mea, apropiind-o mai mult de fața mea.

"Uite," A început el. Mâna lui s-a înfășurat ușor în jurul încheieturii mele, slăbind presiunea pe cu care bagheta îi era înfiptă în piele, dar nu avea puterea s-o deie la o parte. "Nu știu ce crezi tu dar eu nu am nicio problemă."

Un gâfâit dur mi-a scăpat în gât. Cum să minți atât de rău? Mințea, și o făcea să pară că e nevinovat, asta m-a scos din sărite.

Mi-am retras mâna de pe guler cu asprime, dându-i încă un pumn dar de data asta unul foarte puternic. A căzut înapoi jos, cu mâna lipită de nas în timp ce se văita. Era atât de slab, fără nicio putere.

Nu mi-a plăcut felul în care m-a mințit și nu mi-a plăcut felul în care a acționat de parcă totul ar fi fost normal.

"Sigur, sigur. Ești un laș dacă crezi că mă poți mintii pe mine." I-am scuipat, cu ochii tresărind ușor. "Știi cine sunt. Este în numele meu și știi că te pot omorî aici și acum dacă aș vrea...Și știi ceva," Încep eu, aplecandu-mă jos după el iar acesta aproape nu se putea ridica.

"Chiar aș vrea." Șoptesc eu strângând ochii la el.

Îmi îndrept deodată bagheta spre el, ridicându-mă la loc și strig: "Crucio!"

Lumina roșie i-a lovit pieptul, iar Zabini a căzut pe spate de tot, fără a se mai putea sprijinii în coate, de la durere. Capul îi era dat pe spate în timp ce țipetele sale parfumau aerul.

Am ridicat vraja, iar băiatul gâfâi o clipă înainte de a se sprijinii din nou în coate.

"Riddle, nu poți-"

"Pot." Am spus uniform întrerupându-l. "Și tocmai am făcut-o. Acesta nici nu este măcar preferatul meu blestem de neiertat. Vrei să experimentezi asta în continuare dacă nu recunoști ce ai făcut?" Strig către el iar ochii săi s-au mărit. Din nas îi curgea sânge, ce se lăsa până la gât. "Nu? Atunci poate că îl preferați pe ăsta."

"Riddle, ascultă-"

"Crucio!"

S-a trântit din nou de podea, iar capul i s-a lovit foarte tare de gresia de pe jos. Țipetele sale îmi bucurau sufletul, prea mare era satisfacția. Am lăsat vraja să meargă un minut, poate ceva mai mult, apoi am anulat-o încă o dată.

De data aceasta, Zabini a rămas pe podea mai mult, cu lacrimi la colțurile ochilor.

"Ești gata să recunoști?" Am spus.

Băiatul s-a târât în ​​poziție de șez, privind cu ochii care urlau la fel de mult, precum gâtul îi țipase de durere.

"Bine, bine." Încearcă el să vorbească dar vocea îi era răgușită din cauza țipetelor.

Mi-am înclinat capul spre el, așteptând să vorbească. "Recunosc că am atins-o pe Carla chiar dacă nu voia, acum te rog lasă-mă dracului în pace!" Strigă cu aceeași voce răgușită și cu lacrimi în ochi.

Pufnesc, lăsând un rânjet mare să îmi apară pe față. "Să te las în pace?" Mă încrunt spre el, după care-l prind din nou de guler și-l trântesc puternic de zidul din spate. "De abia am început."

𝕮𝖆𝖗𝖑𝖆'𝖘 𝖕𝖔𝖛

Sunt foarte speriată din cauză că știu de ce e în stare Mattheo să-i facă lui Blaise. Băteam în ușă de minute bune, dar nimic nu se auzea după ea. Sigur a pus o vrajă ca să nu-i pot auzii și cred că nici ei nu mă pot auzii pe mine.

Renunț din a mai bate, deja pumnii mi-se înroșiseră. Îmi las spatele să alunece pe ușă, stând în fund pe podea cu lacrimi în ochi.

A fost o greșeala că i-am spus lui Mattheo ce se întâmplase, dar nu mai puteam să-i ascund asta.

Încercasem să deschid ușa cu bagheta dar degeaba, Mattheo a făcut-o prea rezistentă.

Totul era in zadar, aveam nevoie de ajutor, dar dacă aș zice unui profesor, ar intra în mari belele, poate va fi exmatriculat. Nu voi lăsa asta să se întâmple, nu pot spune la nimeni.

Lacrimile începeau să îmi curgă din abundență, făcându-mă să îmi pun fața în palme. Stau și plâng câteva minute, dar deodată aud niște pași pe hol, gata să dea colțul și să mă vadă în starea în care eram. Tresar și mă ridic repede în picioare, ștergând-mi lacrimile.

___________________________________________
Am reveni din vacanță cu un nou capitol pentru voi! Nu uitați să votați și să ne lăsați părerile voastre în comentarii <3