The heirs of the Riddle family

Îl cunoșteam din priviri. (Capitolul 25)

𝕯𝖗𝖆𝖈𝖔'𝖘 𝖕𝖔𝖛

Au trecut câteva săptămâni de la dispariția lui Blaise, iar intuiția mea tot crede că Riddle sigur are ceva de a face cu asta. Bineînțeles că eram îngrijorat pentru Blaise, chiar dacă Astoria și el erau un cuplu, asta nu înseamnă că încă nu îmi mai era prieten.

Nu am mai vorbit deloc cu Astoria, și nici nu voiam să o fac dar de când Dumbeldore i-a anunțat oficial dispariția din reclamațiile profesorilor, nici ea nu a mai vorbit cu nimeni. Venea la ore, dar fără pic de emoție pe chip, știam că suferă. Așa face mereu când e distrusă, se închide în ea și nu lasă pe nimeni să o vadă suferind.

Era adevărat, nu o iubeam în sensul ăla dar încă țin la ea ca o prietenă și sentimentul ăsta nu mă lasă să nu o consolez.

Ultima oră se terminase, așa că după ce mi-am strâns lucrurile, am mers către banca ei. Încă nu își dăduse seama că sunt în fața sa deoarece se uita numai în podea cât își îndesa cărțile în geantă, așa că îi pun mâna ușor pe umăr iar ea tresare, mutându-și imediat privirea către mine.

"Hei, ești ok?" Întreb eu uitându-mă în ochii ei îngrijorat. Ea se încruntă văzându-mi mâna așezată pe umărul ei după își reîntoarce privirea la mine. "Da, sunt bine." Zice ea sec și rece. Îmi ridic o sprânceană la ea. "Nu, nu ești." O contrazic apăsând mai mult pe umărul ei.

Toți elevii deja erau plecați din sala de clasă, la fel și profesorul, am rămas numai noi singuri.

"De ce îți mai pasă? Tu nu ții la mine, iar toată suferința pe care acum o îndur e din vina ta!" Se răstește ea la mine. "Nu e vina mea că Blaise a dispărut, nu am nicio treabă cu asta." Îi răspund înapoi dar nu cu același ton pe care ea îl folosise.

"Știi ceva, nici nu mai vreau să aud vreodată de tine, ai înțeles? Doar lasă-mă în pace!" Exclamă ea, trecând prin umărul meu și iese din clasă. Oftez.

__________

𝕶𝖆𝖙𝖍𝖊𝖗𝖎𝖓𝖊'𝖘 𝖕𝖔𝖛

Miezul nopții se apropia, așa că ies din dormitor pentru a merge în Camera Comună. Mattheo era deja acolo, în fața focului ce lumina cel mai mult încăperea. Locul era pustiu, fără nimeni altcineva înafară de el. Stătea pe mijlocul canapelei, cu spatele la mine iar cu bărbia sprijinită pe mâna ce-i înconjura pumnul drept. Continua să se uite vag la flacăra ce ardea, chiar dacă știa că eram acolo.

Mă așez pe fotoliul din dreapta sa, picior peste picior și îmi îndrept și eu privirea către flacără.

"Am luat azi niște Gillyweed din clasa de poțiuni cât Snape era plecat la cină." Mattheo rupe liniștea, îndreptându-și privirea spre mine după care înapoi înainte către șemineu.

"Bun, începem de mâine dimineață. Ne despărțim, eu înspre vest tu înspre est, vedem ce putem găsii." Explic eu uitându-mă în continuare la flacără dar, imediat ce îi simt ochii pe mine, îmi îndrept privirea către el.

"Stai, de dimineață? Nu ai să mai mergi la ore?" Întreabă el nedumerit.

După ce am așteptat atât pentru momentul ăsta, prefer să îl iau în serios și să mă dedic mult căutării, mai ales că eu vreau să fiu prima care-l va găsii. Dar, pot face loc și pentru puțină distracție.

"Nu." Răspund eu scurt iar el clatină afirmativ din cap. Își reîntoarce privirea către șemineu dar eu nu. "Uite, nu știu cât va dura să-l găsim dar vreau să știi că poți avea încredere în mine." Spun eu astfel încât a părut sincer și adevărat. "Asta rămâne de văzut." Oftează el ridicându-se și părăsind încăperea iar eu îi urmăresc fiecare mișcare de jos.

Rămân în Camera Comună pentru următoarele minute, nu voiam să mă reîntorc în dormitor deoarece nu aveam pic de somn, mi se întâmplă des, mai ales când sunt concentrată să reușesc să fac ceva, am nevoie de o mică distragere.

Prinsă în gândurile mele și scufundată în liniștea ce se lăsase peste cameră, aud cum cineva cobora treptele energic. Mi s-a părut ciudat având în vedere că era toiul nopții însă nu era ceva ieșit din comun. Mă întind puțin să văd cine era iar un băiat înalt, cu părul șaten și ochi verzi părea să se îndrepte către zona în care eu stăteam.

Îl știam din priviri, era unul din prietenii lui Draco însă niciodată nu am schimbat vreo vorbă cu el. Zilele astea am aflat cum îl cheamă deoarece s-a așezat aproape de banca mea iar profesorul l-a strigat. Numele său era Theodore Nott.

Îl urmăresc cum se apropie de mine iar ochii săi mă cercetează fără pic de rușine. Se așează pe canapea, pe locul lui Mattheo și continuă să mă privească și începeam să mă simt inconfortabil deoarece nu-l cunoșteam atât de bine.

"Poți să nu te mai holbezi așa? Ești ciudat rău." Rup eu tăcerea evitând contactul vizual. El își scutură capul, îndreptându-și privirea către sticla desfăcută de firewhisky așezată pe măsuța din mijloc. "Scuze, nu mi-am dat seama." Ia sticla în mână și o îndreaptă către gură, luând o înghițitură.

Continui să mă uit la gesturile mici pe care le făcea iar el lasă un scurt chicot să-i părăsească gura. "Cine-i ciudatul acum?" Spune devenind serios și își întoarce privirea către mine uitându-se de jos în sus. Cine se crede să-mi vorbească așa? Ce idiot e.

"Știi măcar cine sunt?" Întreb eu iritată lăsând piciorul de deasupra celuilalt jos, după care-l schimb cu celălalt din nou picior peste picior.

"Bineînțeles că știu." Pufnește el luând încă o gură din băutură. Eu mă încrunt puțin la el deoarece nu e tocmai răspunsul pe care-l așteptam. "Știu, și nu mi-e frică, Katherine Riddle." Se apropie de marginea canapelei, mai aproape de mine.

Contactul vizual pe care-l făceam era atât de puternic încât uitasem că secundele treceau pe lângă mine. Mă uit la buzele lui în timp ce mi le mușc pe ale mele însă el se ridică deodată în picioare și se apleacă la același nivel la care eram așezată.

"Nu acum, fotoliul ăsta nu prea pare spațios, nu crezi? Mâine, după cină, așteaptă-mă în fața ușii dormitorului meu, bine?" Îmi vorbește el încet la numai câțiva centimetrii de fața mea, uitându-se flămând la buzele mele. Dau din cap afirmativ cu un scurt zâmbet viclean în colțul gurii.

Își lipește buzelele de ale mele, trăgând-mă într-un sărut din care nu aș mai vrea să mă mai despart. Am să fac cum a spus el numai că...Am să adaug și ceva de la mine.

Îmi face cu ochiului iar eu rânjesc. Pleacă din cameră, cu sticla în mână luând mici înghițituri în drumul lui către scări.

___________________________________________
Bună, ce părere aveți de personajul nou? Oare cum va afecta asta relația lui Draco cu Katherine? Rămâne să vedem ce se va întâmpla 😏