Până în noaptea balului. (Capitolul 30)

95 10 11
                                    

𝕶𝖆𝖙𝖍𝖊𝖗𝖎𝖓𝖊'𝖘 𝖕𝖔𝖛

Trebuie să recunosc, nu mă așteptam la asta. Știam că exista o cale să deschidem cufărul însă, nu mi-a trecut nicio secundă prin cap asta. Destul de inteligent dacă mă întrebați pe mine. "Deci, trebuie să omorâm patru studenți din fiecare casă, după să le luăm sângele și să-l turnăm peste cufăr?" Întreb puțin confuză uitându-mă încontinuu la fiecare cuvânt scris pe hârtia veche.

"Așa pare. Cel puțin așa dă de înțeles." Mattheo spune la fel de confuz ca și mine. Îmi întorc privirea și trunchiul la cufărul de la câțiva pași distanță. "Nici măcar nu știm cât și unde exact să punem sângele-" Vorbele mele sunt întrerupe când deodată, dinăuntrul cufărului iese o cupă ce părea să fie din argint, de mărime medie. "Chestia asta poate auzii?" Întreb eu nedumerită fixând-o cu privirea.

Mattheo se ridică și se apropie de cufăr. Inspectează atent și după își mută privirea către mine. "Se pare că poate." Spune uitându-se în interiorul cupei goale.

"Atunci, deschide-te!" Ordon eu concentrându-mă numai pe ea. "Nu va funcționa să știi." Comentează Mattheo. Îmi întorc privirea către cartea din fața mea iar pe cealaltă pagină liberă, iar se conturează un scris de cerneală.

𝘕𝘶 𝘰 𝘷𝘰𝘪 𝘧𝘢𝘤𝘦 𝘱â𝘯ă 𝘤𝘦 𝘯𝘶 𝘷ă 𝘵𝘦𝘳𝘮𝘪𝘯𝘢ț𝘪 𝘱𝘢𝘳𝘵𝘦𝘢.

Mattheo se apropie și el încet de pagină, și citește propoziția nouă apărută. "E ca și cum ar vorbii cu noi prin intermediul cărții." Spune Mattheo la un moment dat mirat.

"Crezi că e spiritul lui Salazar Slytherin? El vorbește cu noi?" Întreb eu și mă foiesc, neluându-mi ochii de la carte. Nu apucă Mattheo să răspundă că deja alt răspuns era în curs de scriere.

𝘋𝘢, 𝘦𝘶 𝘴𝘶𝘯𝘵.

Mattheo se încruntă puțin confuz după ce citește și pare că stă pe gânduri. "Când și unde putem face asta?" Întreabă așteptând cu ardoare un răspuns din partea cărții.

𝘝𝘦ț𝘪 𝘮𝘦𝘳𝘨𝘦 𝘭𝘢 𝘣𝘢𝘭𝘶𝘭 𝘥𝘦 𝘧𝘪𝘯𝘢𝘭 𝘥𝘦 𝘱𝘳𝘪𝘮ă𝘷𝘢𝘳ă. 𝘈𝘤𝘰𝘭𝘰 𝘷ă 𝘷𝘦ț𝘪 𝘢𝘭𝘦𝘨𝘦 𝘤𝘦𝘭𝘦 𝘱𝘢𝘵𝘳𝘶 𝘷𝘪𝘤𝘵𝘪𝘮𝘦.

După ce citește, Mattheo își ridică privirea către mine. "Cred că am înțeles amândoi ce avem de făcut." Oftează în timp ce se ridică în picioare. Închid cartea, și mă ridic și eu cu ea în mână. O las pe colțul biroului.

"Mai sunt numai câteva zile până atunci. Eu zic să ne reîntoarcem la ore pentru a ne gândii bine pe cine vom ucide, nu crezi?" Propun apropiindu-mă de ușă. El afirmă din cap. Îmi mut privirea către cufăr ce stătea încă pe podea. "Ai grijă de el." Spun mai mult ca o amenințare și descui ușa cu bagheta urmând ca mai apoi să părăsesc camera.

__________

Cum am hotărât, a doua zi am mers la ore. M-am uitat numai la Draco încă de la primul curs de azi. Nu de alta însă nimeni nu îmi mai atrăgea atenția înafară de el. Nimic din jur nu mai era interesant, nici măcar nu mai auzeam ce vorbea profesorul atât de pierdută în gânduri și fantezii eram.

El stătea în fața mea și, fiind și el plictisit de oră, se juca cu inelele de pe degetele sale. La un moment dat, își  sucește capul stânga, dreapta iar oasele-i pocnesc. Își trece mâna prin păr și se întoarce pentru câteva secunde cu fața la mine și se uită de jos în sus făcând cercuri cu limba în obraz. Nevoluntar, îmi mușc buza de jos în timp ce el se uita la mine dar după se întoarce înapoi cu fața la profesor. Pot să simt cum are acum rânjetul ăla enervant pe față.

The heirs of the Riddle familyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum