Scrisoarea anonimă

494 11 7
                                    

Hogwarts, 1996.

𝕸𝖆𝖙𝖙𝖍𝖊𝖔'𝖘 𝖕𝖔𝖛

Cerul se întunecă, iar ceața se așterne, o umbră întunecată apare. Se îndreaptă undeva, o urmez. Un cufăr mic și prăfuit zăcea pe jos. Încerc să mă uit prin jur însă nimic. Totul era negru, lipsit de viață.

"Alohomora" 𝘴trig eu cu bagheta îndreptată spre cufăr iar acesta în mai puțin de câteva secunde se deschide. Pupilele mi s-au dilatat când am văzut ce era înăuntru. Lanțul lui Salazar Slytherin zăcea în cutie dar dintr-o dată o lumină puternică verde ieși din el iar o voce răsună în capul meu. "Adu-mi lanțul, am nevoie de el." O voce ca de șarpe îmi preia gândurile. "A venit timpul ca Salazar Slytherin să renască." Continuă el. "Vom putea controla lumea vrăjitorilor și o să alungăm toți încuiații."

"Tată?" Spun eu confuz în timp ce încercam să opresc durerea de cap, ținând mâna lipită de frunte. "Tată, tu ești?"

Brusc, mă trezesc foarte agitat făcând să mă ridic din poziția de somn. Mă uit cu aceeași stare în dreapta mea, spre fereastră unde o cioară neagră încerca să intre înăuntru. Mă ridic cu o durere de cap din pat, și merg către fereastră. O deschid, iar cioara înconjoară de două ori dormitorul după care, lasă un plic să cadă pe birou.

Ciudat mi-sa părut...chiar suspect. De obicei nu primesc scrisori, nu am de la cine. Oricine are nevoie de mine vine față în față să discutăm, nu mai primisem o scrisoare de ani de zile. Însă, ce era și mai suspect este că nu a fost trimisă de o bufniță ci de o cioară neagră și urâtă.

O iau de pe masă, o studiez un pic întorcând-o de pe o parte pe alta, după care o deschid. Cerneala îmbibată în pigment și hârtia folosită îmi păreau cunoscute, chiar familiare. Încep să o citesc.

Dragă Mattheo,

O să păstrez acestă scrisoare anonimă pentru că, în seara asta ne vom întâlnii. Lângă Lacul Negru, la 23:00 și crede-mă ai face bine să vii.

Necunoscut.

Am lăsat scrisoarea la loc pe masă, în ciuda faptului că eram foarte curios cine este expeditorul. Multe întrebări îmi vin în minte, dar nu găsesc niciun răspuns. Nu eram atât de confuz din cauza visului cât eram pentru scrisoare. Nopți la rând tot am avut parte de vise de genu, și nu mă miră. De doi ani caut lanțul lui Salazar Slytherin însă niciodată nu am fost nici măcar aproape să-l găsesc.

Simțeam cu tata devine din ce în ce mai nervos și probabil îmi invadează mintea pentru a-mi reaminti de ce sunt încă la Hogwarts. De parcă nu știam deja...

Îmi iau bagheta și cărțile iar, încet merg spre sala de apărare contra magiei neagre. Lumea părea liniștită și calmă, ceva ce nu prea vezi pe aici, mereu trebuie să fie ceva ce să rupă pacea. Am ajuns în sală iar acolo am văzut-o pe Astoria care încerca să-l excite pe Draco dar el o ignora, nu era ceva nou.

Mă așez ușor în bancă și ca de obicei o văd pe Carla cum se uita insistent la mine, chiar seducător aș putea spune, își mușca buza de jos încet. O ignor, nu vreau să mă atașez de Hogwarts și în acești doi ani de când am fost transferat aici, am încercat să fiu cât mai rece și distant.

"Mr. Riddle, ne urmărești?" Spune profesorul Gilderoy arcuind fiecare cuvânt. Îmi aplec capul înainte, în semn de confirmare. "Astăzi, vom face ceva diferit..." începe el. "Veți completa un formular cu niște întrebări foarte importante despre...mine" își face el semn către propria persoană, cu aere arogante.

"Mă scuzați, domnule dar nu ar trebui să începeți să ne predați cum să ne apărăm de magia neagră...în loc să ne puneți să vă completăm formularele astea stupide despre...nimic?" Astoria îl ia la rost. "Domnișoară Greengrass..." Începe profesorul. "Ai face bine să faci ce spun eu la ora mea." Spune el zâmbind fals și încruntat spre ea.

Îmi dau ochii peste cap și mă așez cu capul pe bancă.

După minute pierdute în care fiecare elev nu făcuse nimic dar nici că le-ar păsa, cum nici eu o fac ora se încheiase."Nu uitați, va venii un test din 'Cât de chipeș este Gilderoy' trebuie să mă descrieți trup și suflet!"

"De parcă am avea ce descrie." Murmură Draco printre bănci.

Îmi adun lucrurile și ies din sală dar imediat mă ciocnesc de Carla. Nu din nou. "Bună...Mattheo." Oftez, încercând să îmi păstrez cumpătul. "Mă întrebam dacă..." Face o pauză în care se uită în spate la Draco și Astoria. "Ai vrea să vi la petrecea din seara asta din camera comună? Toți am vrea să fi și tu acolo." Spune ea părând emoționată.

"De fapt, eu nu am fost deacord" Comentează Draco și mă încrunt către el. "Îmi pare rău, dar am planuri." Îi spun direct în față, după care plec în direcția opusă a lor, aveam nevoie de aer proaspăt.

Terminasem orele, nici eu nu știu cum le-am făcut față la toate. Încă mă întrebam cine mi-a scris scrisoarea anonimă și dacă e o idee bună să merg. Probabil din curiozitate și plictiseală m-am decis să o fac.

Stăteam întins în pat și fumam o țigară de a încuiaților. E ciudat cum îți relaxează mușchii încordați și cum îți golește mintea de probleme. Mă ridic din pat, și încerc să mă fac nevăzut printre persoanele din camera comună care dansau. Urăsc petrecerile.

"Mattheo, aici erai. Rămâi cu noi?" O voce enervantă și insistentă se aude din spatele meu. Mă întorc și răspund. "Las-o baltă, Carla." Spun rece, după care încerc să trec prin toată mulțimea de persoane fără a mă uita în spate.

Mă apropiam de ieșire dar am auzit un foșnit în spatele meu, privirea mea fuge către direcția aceea, însă nu era nimeni.

Continui să merg spre Lacul Negru, ce înconjoară castelul. Vântul rece și dur adie, iar părul mi-se opune zburând în toate direcțiile. Ar face bine să nu fie o farsă de la Carla, Draco sau Astoria că nu va ieși fără vărsare de sânge.

Locul era pustiu, fiind noapte majoritatea nu se plimbă așa departe de castel pentru că le este frică de Snape. Dar eu nu sunt majoritatea, sunt mai mult decât atât.

La un moment dat, pașii mei se mărunțesc oprindu-mă într-un loc mai ferit. Verific fiecare direcție în parte însă nicio mișcare, niciun sunet, nicio umbră, nimic. Însă, deodată un fior trece pe șira spinării mele când simt o prezență în spatele meu.

___________________________________________
Suntem foarte încântate pentru publicarea primului capitol din această carte. Am făcut și un cont de instagram pt a vă tine la curent cu diferite informații în legătură cu ea, e același username ca la contul de wattpad. Nu uitați să votați și să ne lăsați orice opinie în comentarii, ne-ați încuraja foarte mult! Următorul capitol încurând 😘

The heirs of the Riddle familyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum