𝕸𝖆𝖙𝖙𝖍𝖊𝖔'𝖘 𝖕𝖔𝖛
Eram conștient că nu vom găsii medalionul atât de rapid cum voiam să se întâmple. Lacul Negru e adânc și foarte lat, ar trebuii să explorăm fiecare colțișor pentru a-l putea găsii. Undeva este camuflat bine iar pentru asta va trebui să fiu atent la fiecare detaliu.
De dimineață, mă ridic din pat fără a mai sta pe gânduri și îndes punga cu Gillyweed în buzunarul hanoracului meu. Ies degrabă pe ușă și mă îndrept către ieșirea din castel. Holurile erau goale, absolut toți elevii și profesorii erau în clase, nimeni nu le străbătea.
Afară era însorit și puțin cam prea cald pentru o zi normală de primăvară. Doar sper că nu va începe sezonul în care elevii vin să înoate în lac acum, pentru că e cald. Asta ne-ar putea încetinii mult căutarea, și nu asta am de gând.
Îi zăresc silueta lui Katherine la malul lacului printre razele puternice ce-mi băteau direct în față. Mă apropii de ea cu mâinile în buzunar. Ajungem să fim umăr în umar iar ea îți rotește corpul către mine. Arunc o privire de ansamblu lacului, cu mâna pe frunte încercând să opresc soarele ce-mi bătea în ochi.
"Ești sigur că nimeni nu ne va vedea?" Spune ea dând cu piciorul într-o piatră. Scot din buzunar un borcănel mic plin cu Gillyweed și i-l întind . "Sunt sigur, toți au oră acum." Zic eu gata să iau în gură toată cantitatea. Mestec verdeața, iar Katherine face la fel.
"Ține minte, avem doar o oră la dispoziție." Mă atenționează ea în timp ce se descălța de botinele ei negre cu toc. Dau din cap aprobator în timp ce mă descalț, și îmi las prosopul să-mi cadă din mână jos. Pe măsură ce înaintăm în apă, aceasta se face din ce în ce mai adâncă iar atunci când apa îmi ajunge undeva puțin mai jos de piept, las pe gură ultimele cuvinte: "Ne întâlnim în Camera Comună după ce am terminat."
Ea, cu apa până la gât afirmă din cap după, amândoi ne sfundăm în același timp. Simt cum părul îmi devine moale iar apa îmi ajunge până după haine, direct la piele. Înot spre adâncime, după care mă îndrept înspre est. Când ajung la fundul lacului, îmi trec degetele prin nisipul curat, sperând că voi da de vreun indiciu.
__________
Timpul expirase, iar eu încep să rămân încet, încet fără aer. O să fie mult mai greu decât mi-am închipuit deoarece, timpul este foarte scurt pentru a căuta peste tot. De abia am putut răscolii aproximativ cincisprezece metrii în amănunțire și nu am găsit nimic. Nimic nu mi-a atras atenția, numai pietre, nisip și ocazional mici frânghii.
Sunt curios dacă Katherine a găsit ceva, sau a dat de vreun indiciu. Ajungând cu fața afară din apa, îmi trec cu mâna prin părul ud leoarcă. Înot până aproape de mal, după merg, împingând cu picioarele apa.
Îmi iau papucii din locul unde i-am lăsat și observ că botinele lui Katherine lipsesc. Crezând că a terminat înaintea mea, îmi înfășor prosopul peste hainele mele ude și merg către castel.
Deja a doua oră începuse deci, nicio urmă de elevi pe holuri. Când ajung în Cameră Comună, Katherine stătea singură pe canapea, așteptându-mă. Era schimbată în alte haine, semn că a ieșit mai repede ca mine din lac.
"Hei, ai găsit ceva?" Spun eu în timp ce îmi ștergeam cu prosopul părul, făcându-l să se ciufulească și mai rău.
"Nimic...Tu?" Oftează ea.
"Dacă nisipul și pietrele se pun, atunci da." Spun eu sarcastic venind mai aproape de canapea. Ea își dă ochii peste cap. "Putem merge după cină, garantat nimeni nu ne va vedea pe întuneric. Ne putem folosii baghetele pentru a lumina fundul lacului, sunt rezistente la apă." Propun eu însă nu pare că ea e de acord.
"Diseară am niște treburi de rezolvat." Spune ea cu rânjetul pe fața uitându-se într-o altă direcție, învârtindu-și o șuviță de păr brunet închis pe deget.
Am clătinat ușor din cap, și am plecat către dormitorul meu pentru a-mi schimba hainele și a-mi face un duș rece.
__________
𝕶𝖆𝖙𝖍𝖊𝖗𝖎𝖓𝖊'𝖘 𝖕𝖔𝖛
Ora cinei se apropia iar eu am stat în camera până acum, pregătindu-mă pentru ce vreau să fac. M-am îmbrăcat cu niște blugi negrii cu talie înaltă și un top din dantelă de un roșu vișiniu. Am accesorizat cu un lănțișor din argint prins la gat și pe deasupra, mi-am pus roba care era obligatorie, altfel ești luat la întrebări.
În picioare aveam niște tocuri negre subțiri, de vreo zece centimetrii.
Traverzes holul ce duce către Great Hall, și întru deoarece ușa era deschisă, mai erau câteva minute până la cină. Câțiva copii din alte case își întorc capul după mine pe măsură ce înaintam fix lângă locul lui Draco. Mai pe la începutul mesei, stătea Theodore ce mă privea din cap până în picioare cu o fată ușor mirată aș putea spune.
Îl ignor, mergând mai departe către Draco ce râdea cu câțiva copii din anul patru însă cum și-a întors capul și m-a privit, zâmbetul lui de pe buze a dispărut instant iar ceilalți copii au tăcut mâlc.
Privirea lui a coborât, analizându-mă din cap până-n picioare, după și-a întors-o înapoi la ochii mei. Am lăsat un scurt chicot să-mi scape din gură înainte să îmi fac loc lângă el.
El își întoarce corpul către masa profesorilor, nelăsându-mă să-i văd chipul. Îmi sucesc și eu corpul în aceeași direcție cu el. "Mai erau locuri libere..." Murmură el sec și rece sucind puțin capul aproape de umăr.
"Nu-mi pasă." Răspund eu uitându-mă la masa profesorilor care discutau între ei.
Tot ce făcea era să se prefacă că nu-i pasă de mine deoarece eram înconjurați de toți prietenii lui și nu numai. Îi era teamă să își arate sentimentele de față cu toți. Pun pariu că dacă am fi fost numai noi doi ar fi început să mă sărute până ce se sufoca de la lipsa aerului.
"Ști...M-am gândit mai mult la noi, și la felul în care te-am alungat, mi-am dat seama că am greșit." Vorbele acestea i-au fost îndeajuns încât să se întoarcă din nou cu corpul către mine, iar privirile noastre s-au unit. Părea puțin îngândurat.
Dumbeldore anunță că cina e pe cale să înceapă, așa că Draco îmi șoptește ultimele cuvinte apropiindu-se de fața mea: "Așteaptă-mă după cină în fața ușii dormitorului meu, bine?" Aprob din cap cu un zâmbet diavolicesc în colțul gurii.
Dacă ar știi ce va urma să vadă...
___________________________________________
Bună, în primul rând vreau să vă urez un Paște fericit! Am revenit cu un nou capitol pentru voi, lăsați în comentarii păreri și nu uitați să votați! Ne revedem în curând.
![](https://img.wattpad.com/cover/261372395-288-k137238.jpg)
CITEȘTI
The heirs of the Riddle family
FanfictionMattheo Riddle și-a creat o viață la Hogwarts, sau cel puțin așa părea până când trecutul îl prinde din urmă iar Katherine decide să vâneze același lucru pe care Mattheo îl caută cu disperare. Vor reușii ei oare să-și facă părinții mândrii și să-l r...