The heirs of the Riddle family

Balul. (Partea I, capitolul 32)

𝕸𝖆𝖙𝖙𝖍𝖊𝖔'𝖘 𝖕𝖔𝖛

Timpul a sosit. Una dintre cea mai grea și importantă misiune trebuie să o duc până la capăt. Vreau doar să se termine și să fug cu medalionul. Nu mai vreau să aud de Katherine după seara asta, va fi ultima dată când ne vom mai vorbii, sau cel puțin așa sper.

Cufărul a rămas la mine, trebuie doar să o ademenesc pentru a-mi da ce îmi trebuie după, va trebui să fiu îndeajuns de rapid pentru a pleca de la Hogwarts. Nu sunt îngrijorat că nu o voi mai putea vedea pe Carla. Odată ce pun mâna pe medalion, orice zid al Azkabanului va fi dărâmat iar mama ei, Bellatrix va fi liberă eu singur mă voi ocupa de asta. Nu va avea de ales decât să îl urmeze pe tatăl meu și pe mine.

Am jucat teatru atâta timp numai pentru a fi sigur că voi putea găsii medalionul și voi fi în stare să-l duc tatălui meu. Va fi el oare mândru? Rămâne de văzut.

Un ultim puf de parfum pe nodul cravatei înainte să îmi pun masca de bal, în fața oglinzii de la baie. Era una neagră lucioasă iar la ochiul drept avea o linie sclipiciosă argintie. Marginile erau cusute. Înainte să dau să ies din cameră, o bufniță pe care nu o mai văzusem deloc până acum, intră în dormitor prin geamul deschis.

Lasă un plic de culoare neagră să cadă pe biroul meu. Îmi schimb direcția către acolo și închid geamul după, ridic plicul de pe masă. Rup hârtia în care scrisoarea era împachetată. Scria negru pe alb.

𝘕𝘶 𝘮ă 𝘥𝘦𝘻𝘢𝘮ă𝘨𝘪, 𝘧𝘪𝘶𝘭𝘦. 𝘛𝘦 𝘱𝘳𝘪𝘷𝘦𝘴𝘤 𝘥𝘪𝘯 𝘶𝘮𝘣𝘳ă.

Ș𝘵𝘪𝘪 𝘱𝘳𝘦𝘢 𝘣𝘪𝘯𝘦 𝘤𝘪𝘯𝘦.

Iau o gură mare de aer după, las plicul desfăcut pe masă. Eram sigur că știa că asta e seara cea mare.

Părăsesc încăperea și îmi fac drum pe holul întunecat. Pe parcurs ce înaintam și coboram scările către Camera Comună puteam vedea câțiva studenți din același an cu mine râzând și împărtășind emoții. Ignor grupul și merg mai departe.

Balul de sfârșit de primăvară era numai pentru cei din anul șase și șapte. El are loc în fiecare an iar ideea de 'bal mascat' a fost aleasă de către cei din anul terminal. 

Traversez coridorul până la ușa lui Katherine. Bat de două ori și fără a aștepta vreun răspuns, intru. Un parfum greu învăluie camera.

I-am văzut instant chipul în oglinda de pe masa sa. Ea nu s-a întors, a continuat să-și pudreze nasul. Am închis ușa în spatele meu și m-am așezat pe marginea patului. Ea și-a dat părul drept și lung pe spate. În partea de sus a părului avea volum iar două șuvițe subțiri îi erau lipite de o parte și alta a feței.

"Sper că deja ai lista cu cei doi elevi. Eu o am pe a mea." Vorbește fără pic de emoție în glas, fără să se uite la mine, doar continua să se aranjeze.

"Da, o am. Am urmărit-o în ultimele zile pe Cho Chang, Rawenclaw și Hermione Granger, Gryffindor. Un sânge-mâl din câte am auzit, cred că-i va prinde bine lui Salazar, nu crezi?" Spun cu un rânjet ce-mi joacă pe gură.

Ea doar a afirmat subtil din cap după, își ridică masca de pe masă și a legat-o la spate într-o fundă. Masca ei era tot neagră, cu multe modele și câteva diamante pe locul unde e fruntea.

"Și tu? Pe cine ai ales?" Întreb rupând liniștea de mormânt ce se lăsase. Se ridică încet în picioare și se întoarce cu fața la mine. Acum îi pot vedea mult mai bine ținuta. Pe mâini avea niște mănuși din dantelă neagră ce nu îi acoperea degetele, erau undeva puțin după încheietură. Acestea erau decorate cu două perle albe și diferite modele cusute pe materialul delicat.