Mai târziu am plecat acasă,nevenindu-mi să cred că cineva mă crede de treabă excluzându-i pe părinții mei și pe Emily.Mi-am scuturat picioarele pe prag iar după aceea am întrat în casă.
-Mamă!Tată!Unde sunteți?I-am căutat prin toată casă,însă nu erau acolo,așa că i-am sunat.La telefon îmi răspunde mama,nu apuc să spun nimic căci îmi reproșează:
-Suntem la școală,la ședința cu părinții.Venim mai târziu.Apoi închide.
Ciudat,Doamna diriginta nu a menționat nimic de nicio ședință.
Asta nu m-a deranjat,am mers la frigider și mi-am luat un suc Cappy.
Curiozitatea mi-a umplut creierul cu gânduri de genul:
"Ce face Emily?"
"Oare i-a spus părinților ei?"
"Chiar o va transferă la alte școli?"
Așa că mi-am băut sucul și am ieșit afară.Am băgat cheia de la casă sub ghiveciul cu flori mov și am plecat acasă la prietena mea.Fără sa anunț.
Am bătut la ușă iar mama lui Em îmi deschide ușa.
-Intră,Sophie.Emily e sus,du-te să vezi ce face.Îmi spune,iar eu mă supun numaidecât.
Am urcat scările și am deschis ușa camerei,de data aceasta fără a bate la ușă,iar prietena mea stătea întinsă pe pat.
-Hei,Em!Ai vorbit cu părinții tăi?
Se ridică în fund și spune "nu" apoi se așază înapoi.
Nu știu ce a pățit,pare deprimată.Ar trebui să o ajut să se simtă mai bine.
-Ce s-a întâmplat?Poți vorbi cu mine!Sunt prietena ta.
Însă refuză să discute cu mine.Strâmb din sprâncene și să mă ridic din pat,încep să mă plimb prin camera ei.
Se uită curios la mine dar nu spune nimic.
Îmi scot telefonul din buzunar și pun melodia preferată a lui Em și încep să dansez caraghios.Un val de amuzament îi străpunge fața.iar atunci un zâmbet îmi apare pe față.Sunt atât de norocoasă ca am o prietena ca ea.Mă iubește necondiționat.
I-am analizat camera,iar după scurt timp,am văzut pe birou o fotografie cu mine în care mi-a desenat coarne,dinți sparți și muci curgând din nas.
-Ce e asta.Spun eu fără să pară o intrebare.Am încercat să îmi abțin lacrimile.
Se uită la ce am în mâini și face ochii mari.Cum a putut?
-Soph,îmi pare rău!Nu...Nu eu am făcut asta.
Se bâlbâie.Minte.Mă minte în timp ce se uită în ochii mei.
-Măcar mă consideri prietena ta?
Atunci lui Emily au început să îi curgă șiroaie de lacrimi sărate pe față.
-Doamne,Sophie!Normal că te consider prietena mea!Ce întrebare este asta?
Încearcă să zâmbească.Încearcă să scape basma curată din asta,dar nu va reuși.
-Prietenii nu se comportă așa.
Iau hârtia și o mototolesc.Voiam să o arunc pe jos,dar credeam că cel mai bine ar fi să o păstrez.
M-am îndreptat cu pași mari spre ușa de la ieșire.Iar apoi am văzut-o pe Em venind după mine.Nu am băgat-o în seamă.Am mers acasă.Unde ar fi trebuit să rămân.
De ce credeam că nu o merit?Acum sunt sigură,ea nu mă merită.
Prietenii nu mint și nu înjunghie pe la spate.
CITEȘTI
Dorința
Fiksi RemajaNu toată lumea este prietenoasă cu Sophie din cauza că aceasta își schimbă tot timpul școlile.Fata nu are parte de o întâmplare plăcută cu prietena ei cea mai bună,așa că decid să nu-și mai vorbească. Când Părinții Sophiei decid să îi schimbe din n...
