Dorința

Capitolul 31

Din perspectiva lui Fayre

Mi-am promis că voi afla informații despre această Emily!Și
O voi face să plătească pentru că a trădat-o pe Sophie.Deși dacă ele nu se certau eu și cu Soph nu am fi prietene,nu contează!Am planul perfect,precum căutările mele am găsit la ce școală merge acum prietena mea așa că mă voi întâlni cu Emily.Dar nu prea aveam cu ce să o ameninț și asta era mai greu...
Ușa camerei mele se deschide.
-Scumpo,nu vrei să ieși și tu din cameră?Spune mama cu un castron de ciorbă în mână.
-Sunt bine,dar mi-e foame așa că pune acolo castronul și ieși te rog.Îi spun eu arătând cu degetul spre birou.
Ea a făcut ochii mari dar nu a spus nimic și a ieșit din cameră.
Mama se cam îngrijorează,în ultimele 2 zile nu am dormit deloc pentru a pregăti un plan ca la carte!
Era dimineață așa că m-am dus spre dulap pentru a lua alte haine,chiar dacă nu ieșeam Din casă.Oglinda de lângă mine mă îndeamnă să o privesc dar nu voiam să fac asta pentru că am cearcăne imense și deja arăt că un monstru.
Nu cred că știați,dar sunt un geniu în tot ce înseamnă calculatoare așa că trebuia să îmi fie ușor să intru în contul lui Emily pentru a găsi informații.
Și-a pus un nume stupid!Cică @Emily_Unicorn ,patetic nume dar nu asta conta.
Nu am pierdut timpul și mi-am deschis Laptopul.Trebuia să găsesc ceva care să mă ajute,deși nu prea știam ce.

După o oră de căutare,mi-am dat seama cât de patetică sunt!Nu am găsit prea multe,am aflat doar că e adoptată iar numele mamei ei biologice e Eveline ,a fost la școala de corecție și adresa casei ei,măcar asta e folositor!Aș putea să mă prefac că sunt prietena ei...O idee bună!
Dar acum mă plictisisem,pentru că planul meu sa meargă trebuie să nu vorbesc cu Sophie,ceea ce e destul de greu pentru că am rămas fără prieteni.
Însă poza lui Emily cu maică-sa Evelin îmi amintește de Soph,nu e foarte bine.
M-am gândit să ies puțin afară pentru că nu mai pot face nimic,informații am găsit,prieteni n-am,planul e bine gândit
Iar creierul meu nu se mai poate gândi la alte variante pentru că nu a primit odihnă de...mult timp.
Am ieșit din casă iar un vânt puternic aproape m-a doborât la pământ.Nu am fost foarte bine îmbrăcată,așa că mi-a fost destul de frig încât sa îmi clănțăne dinții.Dar asta nu m-a oprit,m-am plimbat în spatele casei pentru a-mi limpezi gândurile.Însă m-a cam luat valul!Se pare că am mers o oră întreagă la o micuță plimbărică doar că acum nu știu unde mă aflu.Ar trebui să știu ce se află în spatele casei mele,dar nu Am fost niciodată atât de departe.M-am așezat pe un bolovan destul de mare încât să mă pot așeza pe el.Din câte am văzut,mai încolo era un rău și de asta se auzea un sunet nu tocmai plăcut.Mi-am pus mâinile pe picioare iar genunchii i-am adus la piept.Simțeam că am dat-o în bara cu totul,Sophie era singura mea prietenă și am decis să o părăsesc,o decizie foarte rea!Dar dacă tot am făcut atât de mult efort pentru a ajunge aici,trebuia să continui.Eram sigură că puteam să aflu multe informații despre Emily și că o voi putea face fericită pe Sophie.Deși știam că ei nu i-ar fi plăcut ce am făcut...
Un sunet ciudat mă întrerupe din gândurile mele,trezindu-mă la realitate.Habar nu aveam ce putea fi acel sunet!M-am ridicat speriată de pe bolovan și am luat-o la fugă.Eram într-un fel de pădurice și nu aveam telefon,decât un ceas ciudat cu Hello Kitty.Nu știam ce animale sunt acolo,pentru că nu am mai fost niciodată în acel loc,și pentru mult timp nu voi mai fi.
Sunetele continuă să se audă,credeam că era un animal sălbatic așa că am încercat să alerg mai repede,dar picioarele mi-au obosit cumplit și simțeam că nu mai pot să respir.
Atunci am auzit un sunet de pușcă.Două.Trei.
Mama m-a învățat un lucru,nu privi niciodată în spate,și acum chiar nu o voi face.