Dorința

Capitolul 19

Îl mai știți pe Gheorghe,nu?E prietenul tatălui lui Fayre.Ei bine,dimineața când Dasyra nu era trezită,voiam să merg cu Fayre la el să vedem cât mai stăm.Bine spus,voiam.Gheorghe aparent era plecat de 3 zile fără să ne spună un cuvânt.
-Și acum ce facem?O întrebam eu pe prietena mea.
Însă Fayre?Ei nu îi venea să creadă.Mergea încet și cu capul în nori,nici nu putea să îmi răspundă la întrebare.
Noi cu ce aveam să mergem acasă?La asta mă gândeam toată dimineața.

Când Dasyra s-a trezit,ne-am așezat pe niște șezlonguri și vorbeam.
-Am o întrebare!Spune Dasyra.Când mergem acasă?
-Păi încă nu știm...îi răspunde Fayre.
-Oare să îl sun pe tata să ne ia?O întreb eu.
-Păi hai să ne gândim.Bani de taxi nu avem,Gheorghe a plecat acasă,nu văd că s-ar oferi să ne ducă acasă gratis.Deci da,sună-l.Acum!
Aduc repede telefonul și îl sun pe tata.
-Alo tata?Sunt eu,Sophie!Știi că am plecat într-o miiiică vacanță cu Fayre,nu?Păi...Poți veni TE ROOOG după noi?suntem în ******* pe plajă ********** pe șezlonguri.Te vom aștepta aici!Și închid telefonul.
-Crezi că va veni?întreabă Fayre.
-Da!Cred...Ar trebui să vină.

Însă doar pe seară ajunge minunatul meu tătic!
-Ce ai făcut Sophie?
-Nimic!Uite tata,ea e Dasyra.Va veni cu noi!Te rog nu pune întrebări.Îți voi spune totul acasă.
-Bine...Acum urcați în mașină.Sophie,mama ta nu știe unde am plecat.

Drumul a fost scurt pentru mine,cel mai probabil pentru că am dormit în mașină.Îmi era dor de mare,niciodată nu credeam că voi putea fi departe de mama mai mult de o săptămână. Fayre era plictisită iar Dasyra era speriată.

Când am ajuns acasă,mama era la ușă.
-Unde ai plecat?De ce m-ai mințit?Întreabă ea.
-La mare cu Fayre!
-Dar copilul ăsta cine e?Întreabă tata.
-Ea e Dasyra,am găsit-o lângă un magazin abandonată,așa că am luat-o cu mine.De acum va sta la noi.Le explic eu.
- Nu știu ce să zic...Poate părinții ei încă o caută.Zice mama.
-Nu,ei m-au lăsat cu totul acolo.Spune Dasy.
-Gata,haideți să mâncăm.Spun eu.Știam că și lui Dasyra îi era foame.
Ne-am așezat la masă și am mâncat.Dasy a mâncat repede și m-a așteptat și pe mine.Mamei nu îi prea convenea,dar știam că se va obișnui cu ideea.O va iubi pe Dasyra ca pe mine,și eram sigură de asta.Însă niciodată părinții mei au fost așa supărați pe mine ca acum.
Tata se uită la mama,apoi la mine și la Dasy.El e obsedat de curățenie că mama.A observat că șervețelul meu era strâmb.S-a ridicat repede de pe scaun,și l-a îndreptat.
Am terminat de mâncat și m-am ridicat de la masă.
-Hai Dasy,mergem în camera mea.
S-a ridicat,mi-a dat mâna și a venit cu mine.
Mi-a analizat camera,perdelele albe,covoarele gri,televizorul meu,posterele mele,patul meu,cuvertura mea de pat,Dulapul cu haine pe care erau lipite poze și citate,fotografiile cu mine de când eram micuță,biblioteca care ocupa destul de mult loc,pe șobolanul meu,adică tot,se uita după fiecare detaliu.
-Camera ta este foarte frumoasă!Îmi place foarte mult.Spune ea uitându-se la animăluțul meu.
-Multumesc!Dar acum este camera noastră,pentru că o împărțim.
Nu ma așteptam să am o soră,nici măcar că îmi voi împărți camera cu cineva.
-Vrei să o chemăm pe Fayre la noi?o întreb,văzând că s-a lăsat tăcerea.
-Da!Zice ea,mergând la șobolan.
Am sunat-o pe Fayre și am rugat-o să vină la noi.

Peste 5 minute s-a prezentat la ușă.
-Intră!îi spun eu chemând-o în camera.
-Hey Dasy!Îți place noua ta casă?O întreabă Fayre.
-Da,foarte mult!Răspunde ea.
-Părinții mei m-au certat foarte tare!Pe tine nu?Mă întreabă ea.
-Eh,puțin!
-Ai mei au fost cam supărați pe mine...Nu le-a prea convenit să mergem singure la mare...A da!Sunt pedepsita toată săptămâna.Dar am avut voie sa vin azi la tine.Dar nu contează!Zice ea
Îmi place atitudinea lui Fayre,eu aș face mare nebunie dacă aș fi pedepsită o săptămână.Să nu mai zic că ei nu îi prea pasă de pedepse,mie da.
-Și nu te vom mai vedea atâta timp?se bagă Dasyra.
Draga de ea!O iubesc mult,e foarte drăguță și amabilă.
-Se pare că da!Dar o să scriu în jurnal ce am făcut săptămână asta acasă,fără telefon.
Ce ar fi dacă aș scrie și eu în jurnal?Totuși,s-au întâmplat multe!Acum am o soră luată de pe stradă,am fost la mare fără voia părinților,m-am mutat la atâtea școli,Am o zână numită Amy,am puteri "supranaturale",Am întâlnit-o pe fata aceea care m-a dat de pământ,o am mereu de partea mea pe Fayre care e cea mai bună prietenă a mea de care nu mă pot despărți.
Wow.Sunt câteva idei!Cred că mă voi apuca mâine de el!Ar fi chiar foarte mișto.

Am fost afară cu Fayre și Dasyra și i-am povestit surorii mele despre întâmplările noastre amuzante.De la care a râs cu atâta poftă încât o durea burta.
-Îți place să stai cu noi?Întreabă Fayre.
-Foarte mult!Dar acum este seară,nu ar trebui să mergem în casă?Răspunde fetița.
-Vai de mine!Trebuie să plec!Spunând ea în timp ce fuge acasă la ea.
-Acum hai să mergem și noi înăuntru,trebuie să dormim!Îi spun eu.
Am luat-o de mână și am plecat în casă.

Când am mers în camera noastră ne-am pus în pat și am adormit.