Dorința

Capitolul 14

Au trecut 3 zile de când suntem la bunici.Dar 3 zile foarte obositoare!În fiecare zi am avut grijă de animale și de toată ferma,însă azi mergem cu camioneta,foodmobilul.

Bunicul meu conducea,el nu e chiar așa bătrân cum sunt toți bunicii,mereu e pus pe glume.Este o zi călduroasă,fără zăpadă.Din fericire.
Am pus 10 borcane de gem cu piersici,prune,cireșe și 10 borcane cu compot de prune și piersici.Nu am rezistat și am desfăcut un borcan de gem și l-am mâncat fără pâine,dar a fost distractiv!
Am fost prin 3 sate și în ultimul o femeie a spus "ce drăguț este copilul dumneavoastră!" Nu știam dacă trebuia să mă simt eu bătrână sau bunicul Yigit tânăr.În timp ce el lse descurca cu clienții,eu îi tot scriam lui Fayre.
Eu:Îmi e dor de tine!Ce faci?
F:Și mie!Eu mănânc cu părinții mei,dar tu?
Eu:Sunt cu bunicul meu într-o camionetă și vindem gem și compot .

Atunci vine bunicul și îmi închid telefonul.
-Sophie,în acest sat,Kentucky,am un client fidel!De fiecare dată când vin în aici cu foodmobilul ia 5 borcane cu compot și 5 borcane cu gem.Este o bătrânică,și zice că adoră produsele noastre!
-Client fidel?Repet eu,dar bunicul se face că nu aude.

Când am ajuns la fermă,m-am dus direct în casă,am pornit televizorul și am dat pe Kanal D unde încep seriale turcești.Dar mama mă strigă.
-COPILE VINO REPEDE!Strigă ea cât o țin plămânii.
-Ce e?Zic eu mofturoasă.
-A fugit un cal!Du-te după el!Uite-l.
Și am fugit cât de repede am putut,îl tot strigam dar el nu se oprea.Am alergat după el pe o grădină cu răsaduri...Îmi pare rău de proprietar!Normal că fericitul cal nu s-a oprit.
Dar într-un final l-am prins!Am urcat călare și am plecat înapoi.Nu știu să călăresc,iar calul zici că era în deșert!Se mișca mai încet ca o cămilă însetată.

Normal că am dus calul,iar după aceea m-am întors în casă și mi-am continuat serialul.Am alergat cât pe o săptămână