Dorința

Capitolul 33

Din perspectiva lui Fayre.

         Mă trezesc iar primul lucru pe care îl văd e întunericul.Doar întunericul.Nu îmi dau seama unde sunt până când îmi dau seama că am o cârpă în gură.Apoi îmi amintesc ce s-a întâmplat.
Fugeam de moarte când se auzeau împușcături.Ațintite spre mine.Eram atât de speriată dar curioasă de cine mă urmărea.Picioarele mă dureau extraordinar de tare iar gura îmi era deschisă,așa că mă durea gâtul foarte tare.Simțeam că dacă mai fac un pas leșin.Nu am alergat niciodată atât de repede.Dar o făceam pentru viața mea.Auzeam iarbă foșnind din spatele meu.Erau aproape.Foarte aproape.Atunci m-a luat frigul.Părul meu stătea în toate direcțiile,dar asta Era ultimul lucru de care îmi păsa.Urechile au început să-mi țiuie când mi-am dat seama de ce s-a întâmplat.Am fost împușcată și dusă intr-o mașină.
Apoi m-am trezit aici,în întuneric total.Rana îmi pulsa însă nu puteam face Nimic pentru că eram legată la mâini și la picioare de un scaun.Iar ei au țintit în piciorul meu drept.Am început să plâng deoarece nu știam ce urma să pățesc.Voiam acasă.Vreau acasă.
Pași.Se aud pași.Atunci mi-am zis că îmi vine sfârșitul.Cineva descuie ușa,apoi intră.Cobora scările,înseamnă că sunt la subsol.Ochii mei sufereau,omul acela a aprins becul care nu lumina atât de tare,dar eu nu puteam suporta.
Un bărbat de vreo 2 metri,plin de tatuaje și chel se apropie spre mine.Apoi îl apucă rasul,dar un ras malefic prin care i se observau dinții galbeni și strâmbi,cu o respirație puturoasă care era cel mai probabil de la băutură.Am dat din gură dar normal că nu am reușit sa vorbesc din cauza cârpei.Se apropie de mine și îmi ia cârpa din gură.
-Vă rog,dați-mi drumul!Îl rog eu disperată.Dar mă îndoiesc că va face ceva,prin ochii lui i se observa nepăsarea.
Îmi bagă pe gură ceva de mâncare,presupun că era pâine.Imi era atât de foame.
Iar după îmi îndeasă cârpa înapoi în gură.Stinge becul insă lasă aprinsă o veioză și pleacă.Ce puteam face?Eram prinsă de un necunoscut și dusă într-un subsol mic,friguros și întunecat,iar mâncare nu mă aștept că voi primi cine știe ce.Iar pe perete era scris ceva.

Din cameră să ieși,și să observi.
În perete să găsești,orice poți să vrei.
Nu mă enerva,că-i vai de viața ta.
Pleacă de aici,ia cu tine ceva ce te va ajuta.

Ce inseamnă asta?Poate e o ghicitoare,trebuie să o rezolv.Ce pot găsi într-un perete?Și cum să caut dacă sunt legată și la mâini și la picioare?Și chiar dacă reușeam să scap,sunt sigură că m-a dus departe.Foarte departe.Și nu îmi simt picioarele.La propriu.Mainile mă dor atât de tare încât simt că mi se rup.Iar capul să nu mai zic.
Nu prea puteam să rezolv ghicitoarea așa că am făcut tot ce puteam să fac.Să dorm.

      Mă trezesc cu o durere îngrozitoare de cap.Am încercat să leg ceea ce scria pe perete,dar era atât de ciudat!Puteam să jur că era ceva inutil,fără logică.Cum aveam să ies din subsol fără să enervez tipul?
Dar după aceea,am auzit o bătaie în pământ foarte apropiată.Atunci m-am speriat de moarte.Veioza nu lumina prea mult,așa că vedeam doar ce scria pe perete și scările,iar restul camerei era întunecată.Însă atunci îmi dau seama,eram mai multe persoane!
Am bătut și eu din picior ca și un răspuns.Speram că era cineva care mă putea ajuta.
-Mă auzi?Ajută-mă te rog.Spune o voce slăbită din dreapta mea.
Încerc să mă mișc,dar fără niciun rost.
-Sparge scaunul.
Am încercat să fac cum mi s-a spus.Am sărit și am tot sărit până când scaunul de lemn s-a spart.Ce să spun,dureros.
Picioarele și mâinile încă îmi erau legate,așa că am țopăit până unde se auzeau vocea.
      Apoi becul s-a aprins,din nou,iar camera a fost luminată.În fața mea stătea o fată mai mare decât mine,cu părul lung și negru,ochi întunecați și față murdară.Foarte murdară.Mă întreb de cât timp se află aici.
-Ești bine?O întreb,văzând că stătea pe betonul rece,cu mâinile încătușate.
Nu mi-a luat mult să înțeleg că mă va ajuta să scap din locul acela,așa că încerc,cu mâinile încă legate,să o eliberez cumva.
Dar fata se uita atât de urât la mine,iar pe urmă îmi trage un picior în gură.Nu am realizat asta până în momentul în care m-am trezit pe betonul rece ca gheața,încercând să mă ridic în picioare.
-Ce e îneregulă cu tine?Voiam să te ajut.Spun eu când reușesc să mă ridic în fund.
-Semeni atât de bine cu ea!
-Ce?Cu cine semăn?
-Lady Fiona.Te cheamă Victoria,nu-i așa?
-Mă cheamă Fayre,nu știu despre cine vorbești.Apoi ridic din umeri,confuză.
-Oh...Atunci îmi pare rău,sunt Ruth.
-De când stai aici?
-Din septembrie 2017.Ce dată este?Mă întreabă ea.
-Ianuarie 2022...De ce suntem aici?Cine ne-a răpit?Încep să mă îngrijorez.
-Îti voi povesti mai târziu.Vreau să știu mai multe despre tine,iar tu despre mine.
-Am 14 ani și îmi place să stau în natură,ador să aud cântecul florilor,albinelor,norilor,pădurilor și lacurilor.
-Prostuțo,niciuna dintre toate astea nu cântă.Cred că te-ai lovit la cap când te-am lovit,greșeala mea.
-Nu m-am lovit la cap!Trebuie să știi cum sa le asculți.Iar tu?
-Păi mă cheamă Ruth,am 17 ani și îmi place să privesc oamenii.
-Aha...Interesant.Spun eu pierzându-mi interesul,iar când fata observă asta,pornește o altă conversație.
-M-ai întrebat de ce suntem aici.Cel care ne-a răpit se numește Thomas.Îsi caută fiica pierdută,de cel puțin 5 ani,răpind  fete brunete care seamănă cu aceasta.Victoria s-a pierdut când avea 7 ani.Era într-o excursie cu familia ei,iar când au ajuns intr-un mall,fata s-a pierdut.Iar Thomas insinuează că a fost răpită și dusă intr-un alt oraș.Așa că,caută și răpește,aduce și eliberează.
-Eliberează?Atunci tu de ce ești aici?
-Păzesc fetele de aici,asta e datoria mea.Dacă le câștig încrederea,îmi vor menționa cine sunt,iar eu ii voi spune Lui Thomas dacă și-a găsit fata mult prețuită.Îmi explică ea,făcându-si vocea pițigăiată.
-Și tu de unde știi povestea?
-Pentru că sunt sora Victoriei.