Următoarea zi am început să mă gândesc la ce spuse Dasyra,oare chiar știe curtea din spate?Adică totuși,nu a fost aici niciodată și da,nu am văzut-o până să merg cu Fayre la mare.Aș vrea să spun că nu contează,dar as minți.
-M-am întors!Spune cineva cunoscut,mă întorc să văd cine e,și o zăresc pe Amy,Zâna mea Nașă.
-Hei Amy!Unde ai fost atâta timp?
-Păi,secret!Dat să știi că am fost atentă și la tine.Oricum,știu că ți-a fost dor de mine!Zice ea cu nasul pe sus.
Aceași Amy pe care mi-o aminteam,fițoasă și plină de ea.
-Și ce ai făcut săptămânile astea,DE CÂND NU AI MAI VENIT LA MINE?Spun eu încercând să o cert.
-Eh,bine!Dar Zâna ta,vrea să îți spună ceva,dar sa nu te superi pe ea!Spune ea în versuri.
-Spune odată,Amy!
-Hihi,cumva eu l-am făcut pe conducătorul mașinii de la mare să plece!
-Adică Gheorghe?O întreb eu.
-Da,tipul ăla!I-am scris un bilet pe care am scris "Poți pleca acasă,după noi vine altcineva!Semnat Sophie,prietena lui Fayre".
-CE AI FĂCUT?O întreb eu mâhnită.
-Nu e așa rău,te-ai panicat puțin,atâta tot!
-De ce ai face asta?
-Pai cum de ce aș face asta?Ca să te văd speriată!A fost așa amuzant!chicotește ea.
După aceea o vad pe Dasy la ușă.
-Hei Sophie,de ce vorbești singură?zice ea inocent.
-Am câțiva nervi,acum Spune-mi ceva,dar sincer!
-Ce este?Îmi răspunde uitându-se în ochii mei.
-În legătură cu curtea...este adevărat sau m-ai mințit?
-E adevărat,nu te-aș minți niciodată.Stii asta!spune ea trist.
Atunci m-am simțit vinovată.Nu știu ce a fost în capul meu de am întrebat-o chestia asta stupidă!Cine sunt eu să o judec pe fetița asta?
Am mișcat capul spre ușă iar Dasyra a plecat.Ea era așa amabilă mereu!îmi pare rău că părinții mei nu o voiau în casa noastră.
Mai târziu am ieșit cu sora mea la plimbare,cum Fayre era pedepsită nu an luat-o cu noi.Am mers destul de mult,oprindu-ne la un fast food când ni se făcuse foame.
(PERSPECTIVA MAMEI SOPHIEI)
Soțul meu s-a așezat pe canapea și m-a invitat să mă așez lângă el.
-Oare să le spunem?Întreabă el.
-Nu înțeleg,ce să le spunem?
-Știi tu,despre Dasyra...
Acesta a încercat să facă contact vizual cu mine dar eu am refuzat fiind rușinată.
-Nu putem să ținem asta un secret!La un moment dat își va da seama!Dasyra deja și-a amintit despre curtea din spate!Va recunoaște toată casa.Continua el.
-Nu sunt pregătite!Fetița e micuță încă,mai așteptăm un timp.spun eu calm.
-Și atunci cum le vom spune?Sophie,tu ești adoptată și Dasyra e fiica noastră biologică.Am dat-o la adopție când avea 3 ani.Nu te vei supăra pe noi,așa-i?De parcă nu vei vorbi cu noi pentru că ți-am ascuns asta!Continuă el nervos.
-Gata,le vom spune dar la momentul potrivit.Acum sigur nu,fetița a ajuns din nou acasă de foarte puțin timp,trebuie să aibe încredere în noi.
-Încă ceva!Spune acesta.Fayre e o influență negativă pentru fiica noastră.Au plecat la Mare din cauza unei prostii.Ce vor mai face?Eu zic să o transferăm la altă școală!
-Nu știu ce să spun...Fayre îi este alături fiicei noastre,sunt prietene bune!Dar dacă vor mai face o prostie,o vom transfera la altă școală.
CITEȘTI
Dorința
Novela JuvenilNu toată lumea este prietenoasă cu Sophie din cauza că aceasta își schimbă tot timpul școlile.Fata nu are parte de o întâmplare plăcută cu prietena ei cea mai bună,așa că decid să nu-și mai vorbească. Când Părinții Sophiei decid să îi schimbe din n...
