Capitolul 22

14 3 3
                                    

(PERSPECTIVA DASYREI)
Niciodată nu m-am gândit că voi avea o familie nouă,sau că voi fi părăsită...Simt multe sentimente ciudate,cum ar fi frica.Poate Sophie nu mă iubește. Sau fericirea.Îmi ador sora și prietena.Chiar și tristețea.De ce m-au părăsit părinții?
Dar nimeni nu se gândește că eu pot realiza asta,deoarece ar spune că sunt mică.Nu sunt chiar așa.Sunt conștientă că părinții nu m-au vrut,că noii mei părinți nu mă suferă,că am 7 ani dar sunt mai matură.Cui să îi spun eu toate astea?Nimănui.O iubesc pe sora mea și nu vreau să o îngrijorez,noilor mei părinți sigur nu,iar lui Fayre nici atât.
Dar sunt foarte fericită că o am pe Sophie în viața mea.
Doar acum îmi dau seamă că am încredere în sora mea maxim,deși nu o cunosc nici măcar de o lună.

-Oh,te-ai trezit!Îmi spune Sophie intrând încet în cameră.Ce face sora mea preferata?Mă întreabă.
-Păi,sunt singura ta soră.
-Stiu,dar dacă aș mai avea una,tot tu ai fi preferata mea!Exclamă ea făcând un dans caraghios.
Normal că m-am alăturat și eu în horă și am început să dansăm amândouă că niște nebune.Ne-am distrat foarte tare,până când a venit tatăl Sophiei în cameră.
-Nu voiam să întrerup dansul,dar trebuie să veniți la masă.Spune acesta închizând ușa după el.
-Hai să mergem,mă cam roade stomacul!Îmi zice ea.
Am mers la masă și am așteptat.Părinții noștri nu mâncau,așa că i-am așteptat.Doar eu.Sophie mânca și mă îndemna și pe mine,dar i-am spus că îi aștept pe ei,nu știu de ce îmi era frică să mănânc fără ei.
-Mănânca!Mama și tata nu mănâncă încă.Dacă vrei să îi aștepți,va dura cel puțin o oră.Îmi explica Sophie.
Am ascultat-o și am înfulecat.Ea m-a așteptat până am terminat și m-a dus afară.Acolo am observat ceva care mi se părea cunoscut.Prea cunoscut.Anume un leagăn legat de un copac.L-am visat de multe ori,și știu că mă dădeam pe el.Dar de unde?Nu am fost niciodată la Sophie acasă,asta e prima dată.
-La ce te gândești?Mă întreabă Sophie uitându-se la fața mea pierdută.
-Eu...Știu locul ăsta!Știu leagănul și copacul!L-am visat de atâtea ori de când părinții m-au lăsat la acel magazin!Știu că mă legănam pe el și...cineva mă împingea de la spate.
-Despre ce vorbești?
Oare de unde să știu locul ăsta?Nu am mers cu familia mea aici sau...cel puțin nu îmi amintesc.

DorințaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum