Dorința

Capitolul 27

În fiecare zi după ce am venit de
La școală mă închideam în cameră.
Nu voiam să mă trezesc cu Fayre
La ușă și nici să vină Dasyra și să
Spună că vrea să ne jucăm.
Nu aveam nimic de făcut așa că îmi
Deschid ghiozdanul și îmi fac temele.
Recunosc,nu voiam să fac teme,dar
Altceva mai bun de făcut Nu aveam.
Însă mama bate puternic în ușă.
-Sophie,deschide ușa!Nu poți sta
Închisă acolo.
-Defapt pot, și sunt foarte supărată pe tine și pe tata!Îi reproșez eu.

(Din perspectiva lui Fayre)
Nu înțelegeam de ce Soph nu venise
La școală toată săptămâna!Eu nu
Făcusem nimic ca să o supăr dar
Când mergeam la ea acasă niciodată
Nu îmi deschidea ușa.Ea stătea ascunsă după ușă și vorbea cu mine.Oare se
Temea de cineva?Neh,mai mult
Oamenii se tem de Sophie când
Se îmbracă tot timpul în negru.
Am mers jos la mama,voiam să
O văd pe prietena mea.
-Mama!Pot merge la Sophie?
-Nu,mama ei mi-a spus că stă închisă
În cameră și nici ție nu îți deschide
Ușa!Cam urât...
Nu am mai ascultat-o,am mers în bucătărie iar când mama a plecat
La etaj am fugit repede acasă la
Sophie.Trebuia să comunic cu ea.
Nu a durat prea mult să ajung la
Ea acasă,am mers în casă și am vrut
Să îi deschid ușa Sophiei.Dar
Normal că era închisă!M-am așezat
Jos și m-am lipit cu spatele de ușă
Ascultând până la cel mai mic sunet.
-Sophie,sunt eu Fayre!Te rog deschide
Ușa,mă îngrijorezi!Îi spun eu cu
Încredere că mă va asculta.
Am auzit cum s-a așezat pe jos,
Lipindu-se cu spatele de ușă cum am
Făcut eu.
-Știu că mă auzi,Sophie!Sunt așa
Îngrijorată!Tu nu deschizi ușa,mama
Ta nu vrea să îmi spună ce s-a
Întâmplat și mereu e supărată,tatăl
Tău niciodată nu mai este acasă iar
Dasy?Dasyra se joacă mereu singură
Afară,tristă!De ce nu vrei să îmi
Spui ce se întâmplă?Sunt Prietena
Ta și nu credeam că îmi poți ascunde
Lucruri!
M-am ridicat în picioare și am plecat
Spre ușa de la ieșire când am văzut-o
Pe Sophie deschizând ușor ușa.
-Stai!Nu pleca,îți voi spune ce s-a
Întâmplat!Îmi spune ea speriată...
Eram sigură că ocolea adevărul.
M-a invitat la ea în cameră și
Ne-am așezat amândouă în patul
Ei comod.
-Părinții mei au luat o decizie oribila...
Mi-au schimbat Școala pentru că nu
Au vrut să mai fim prietene.De asta am
Fost supărată.Spune Sophie inocent.
-Oh...Asta e foarte rău!Măcar îți place
La noua școală?
-Pai acolo e fosta mea prietenă,Emily.Încerc să o ignor
Cât de mult pot!Îmi explică ea.
Sincer m-am cam supărat pe părinții
Lui Sophie,adică mama ei încă îmi
Vorbea,dar de ce a vorbit cu mine dacă
Nu voia să fiu prietenă cu Soph?
Asta nu știam,dar eram sigură că voi
Afla.
-Eu trebuie să plec.Ne vedem altă dată.
Îi spun eu îndreptându-mă spre ușă.
-Stai!Sper că nu te-ai supărat pe mine.
-Cred că ar trebui să respectăm
Decizia părinților tăi,Sophie.
-Adică...Nu vrei să mai fim prietene?
-Exact.Ii spun eu uitându-mă În
Ochii ei sticloși de unde curgeau
Lacrimi.