o clipa trei destine

PROLOG

Ma numesc Anastasia, am 26 de ani tocmai am terminat facultatea de medicina si sunt in primul an de rezidentiat. Stiu ca pare exagerat, dar pot spune ca am o viata perfecta: un iubit pe care il ador, o familie superba. Pot spune ca mi-am indeplinit toate visele pe care le-am avut in copilarie.

SI CHIAR EXISTA PERFECTIUNEA?

Era sambata noaptea si dormeam linistita cand am fost trezita de un telefon de la spital.

- Stiu ca e ora doua, dar am nevoie de ajutorul de tau sa ma asisti la o operatie, era Matei seful sectiei de ginecologie a spitalului in care lucram. Si nu putem sa-l refuz.

-O sa fiu acolo in 15 min.

-Bine te astept.

M-am ridicat din pat de langa iubitul meu care dormea ca un ingeras si m-am dus sa fac un dush rapid. Apa calda ma ajuta mereu sa ma trezesc. Pot spune ca pentru mine era mai eficienta decat o cafea.

Cand am iesit din baie lumina din dormitor era aprinsa. Andrei statea in fund pe pat si se uita la mine

-Mereu mi-a placut cum arati cand iesi de la dush.

I-am zambit si m-am indreptat spre dulap scotand o pereche de blugi si o bluza si imbracandu-ma in graba. In timp ce imi legam parul in fata oglinzii Andrei s-a apropiat de mine si a inceput sa ma sarute. Am aruncat o privire catre oglinda. Adoram imaginea noastra reflectata in oglinda aratam superb impreuna si radiam de fericire.

Eu eram blonda si aveam ochii albastri asemenea cerului in zilele calde de vara. El era cu un cap mai inalt decat mine avea ochii negri in care uneori ma pierdeam si parul castaniu inchis. in timp ce ma saruta mana i-a alunecat usor pe gatul meu dupa care a coborat pe sani si mai jos pe abdomen unde s-a oprit.

In timp ce-mi mangaia burtica mi-a spus:

-O sa avem un bebelus superb. Imi pare rau ca mama ti-a intrerupt somnul.

-E inca prea mic ca sa simta ceva, are doar doua luni deci taticule mai ai rabdare.

M-am uitat la ceas si trecusera deja 8 min de cand sunase telefonul asa ca m-am grabit sa ma incalt. In timp ce-mi arunca cheile de la masina mi-a zis ca ne vedem la spital. El era cardilog la acelasi spital ca mine.

M-am urcat grabita in masina si am iesit din parcare in timp ce ieseam in strada principala a inceput ploaia.

Mereu mi-au placut noptile ploiase de vara imi amintesc de primul sarut. de momentul in care buzele mele tematoare s-au apropiat de ale lui. Andrei a fost prima mea dragoste au trecut 13 ani de la primul sarut si acum asteptam primul nostru copil. El e cu 4 ani mai mare decat mine. Parca imi aud si acum prietenele cand spuneam ca vrea doar sa se joace cu mine, dar se pare ca timpul le-a demonstrat ca gresesc.

Un scartait de roti si sunetul unui impact m-au readus la realitate. Initial nu am realizat ce se intampla pana cand nu am simtit durerea ce-mi inunda corpul si sangele care imi aluneca pe fata si mi se prelingea pe gene. Durerea nu a durat decat cateva secunde si dupa am simtit caldura, am simtit ca plutesc. Poate altcineva s-ar fi simtit usurat, dar eu stiam ca e inceputul sfarsitului.

NU EZITA SA LUPTI

Stiam ca trebuie sa lupt pentu viata sa nu ma dau batuta, dar nu reuseam si cand incercam sa ma ridic si sa ma agat de viata ceva parca ma tinea jos pana cand am reusit sa ies din intuneric.

Am deschis ochii si incercam sa ma acomodez cu lumina puternica. Am incercat sa spun ceva, dar nu puteam vorbi, probabil eram intubata. Ma simteam foarte slabita si atunci i-am vazut chipul zambea, iubitul meu parea fericit, dar in ochii lui am reusit sa citesc suferinta.