o clipa trei destine

sa speram II

Anne

 ma simt ciudat sa stau pur si simplu pe cavorul din dormitor si sa ma uit cu isi face bagajul. O parte din mine plange si ma implora sa ma ridic si sa-l opresc, dar nu pot am luat o decizie mi-am dorit sa incerc si altceva, deci tot ce-mi ramane de facut e sa stau si sa astept sa ma ia valul si sa vad unde ma va purta. Nu am de unde sa stiu daca va fi ceva mai bun sau nu, dar de maine sigur se va produce o schimbare radicala in viata mea.

-Iu...Anne imi poti aduce te rog dosarul rosu din biblioteca din birou?

-Da.

Cu greu ma ridic si cu si mai mare greutate trec peste faptul ca a evitat sa-mi spuna iubita. Cum adica de azi inainte as putea sa nu mai fiu niciodata iubita lui. Deschid incet usa de la birou care scartaie incet si ma postez in fata bibliotecii mari cat un perete si caut dosarul pe care m-a rugat sa i-l aduc. In loc sa ma uit dupa dosar privirea mea se opreste asupra unei poze destul de vechi cu mine si Andrei. Imi amintesc perfect ziua in care a fost facuta eram in prima vacanta impreuna la mare. Ne plimbam impreuna pe malul marii cu Maria si iubitul ei din vara aia si neatenta cum sunt eu de obicei m-am taiat intr-o scoica si el m-a luat protectiv in brate. Cred ca asta e primul moment in care imi dau seama cat de mult o sa-mi lipseasca iubitul meu.

Nu mi-am dat seama ca a intrat in camera decat in momentul in care m-a strans incet in brate. Eram atat de confuza si simteam abia acum lacrimile care imi alucau incet pe obraz. Erau ca o consecinta a suferintei si a nesigurantei pe care o simteam de atunci. Aveam nevoie sa-l iau brate si sa-l simt acolo langa mine sa simt ca e doar al meu si ca nu mi-l va lua nimeni niciodata. M-am intors incet nestiind cum va reactiona, deoarece ieri ii cerusem o pauza si acum vroiam sa-l iau in brate pentru ca deja imi era dor de el. Mi-a pus mainile in jurul gatului lui si l-am tras mai aproape, imi placea sa-i simt parfumul care m-a atrans atat de mult. L-am sarutat incet pe gat si din fericire si-a dat seama cat de mult aveam nevoie de el acum. Si-a pus mana sub fundul meu si m-a ridicat incet in brate si eu mi-am pus picioarele in jurul taliei lui. Era asa bine acolo. In momentul asta vroiam sa-l pastrez acolo langa mine sa-l absorb in interiorul meu si sa nu ne desparta nimeni niciodata.

-Anne de ce plangi? m-a intrebat el in timp ce ma aseza incet pe birou.

-Nu plang! m-am parut eu, dar el si-a pus incet mana pe obrazul meu prinzand o lacrima. A ridicat-l incet pentru a o studia.

-Atunci, daca nu plangi inseamna ca pierzi lichid draga mea. Imi spui te rog ce s-a intamplat?

-Imi este frica de viitor de ce se va intampla cu noi in aceste trei luni. Daca nu o sa ne mai iubim la fel de mult, daca o sa raman singura?

-Tu ti-ai dorit sa luam o pauza si sincer chiar ai nevoie sa-ti dai seama pe cine iubesti mai mult, pentru ca nu vreau sa te gandesti mereu la el si sa te intrebi cum ar fi fost daca el era in locul meu. Crezi ca eu nu regret seara aia? Ma gandesc in fiecare zi cum ar fi aratat viata noastra acum daca in loc sa-ti arunc cheiele ti le-as fi adus eu si te-as fi sarutat de ramas bun. Daca faceam asta acum ne gandeam cum vom decora camera bebelusului nostru. Oricum nu conteaza ce ar fi fost, important e ce se intampla acum si sa incercam sa ne descurcam cu situatia asta.

-Andrei, ma simt vinovata, totul se intampla doar din vina mea, eu am distrus micul nostru univers perfect.

-Nu ai distrus nimic e doar o pauza.

Era frumos sentimentul pe care il aveam il bratele lui, dar pe cine incerc sa mint era mult mai bine in brate la Alex si ma simt minunat cand ma saruta, deci a venit sa-mi momentul sa-mi dau seama pe cine iubesc mai mult si cu cine as vrea sa fiu. Vreai sa stiu daca toata seara aia s-a intamplat cu un motiv sau a fost doar un accident nefericit. Probabil asta e momentul in care imi Andrei imi da drumul din colivie si ma invita sa zbor cat mai departe de el pentru a vedea cand de mult imi va lua sa ma intorc si cel mai important lucru el ma va astepta aici bucuros sa ma vada.

-Si acum daca am terminat cu momentele dramatice ma duci la aeroport? M-a intrebat Andrei in timp ce incerca sa se desprinda din imbratisarea mea.

-Sigur, eu ma duc sa ma schimb in timp ce tu mananci. O sa fiu gata in 30 de min si o sa ai timp destul pentru imbarcare.

M-am imbracat destul de repede pentru ca nu vroiam sa piarda zborul din cauza mea. Un tricou negru bagat in fusta mea albastra, un pic de machiaj si eram gata imi lipseau doar sandalele si posetica. 

-Andrei, eu am terminat si daca ma uit bine la ceas ar trebui sa plecam daca nu vrei sa alergi prin aeroport.

-Sunt chiar aici, mi-a raspuns el fix din spatele meu. 

Am incuiat usa si am dat drumul cheii in geanta in timp ce el se chinuia sa coboare imensul geamantan pe scari. De data asta am luat masina lui, nu prea aveam chef de un imens discurs despre de ce ti-ar face cineva cadou o masina asa scumpa. Mai aveam mai putin de o ora de petrecut cu el inainte de plecare si nu vroiam sa ne certam pe un subiect atat de delicat. Pana la urma astea e posibil sa fie ultimele minute in care noi sa ne mai inteleg bine. 

Am dat negativ din cap astea sigur nu vor fi ultimele momente ce simt pentru Alexander e doar ceva de moment, ceva ce va trece la fel de repede cum a venit.

Dupa ceva chin prin trafic am reusit sa ajungem la destinatie, am parcat masina si am coborant spre terminal. Probabil cine ne vedea acum se gandea la noi ca la doi indragostiti care nu vor sau nu sunt capabili sa-si ia ramas bun. Stam imbratisati de cateva minute si simt ca o sa incep sa plang, dar trebuie sa ma abtin nu pot face asta acum si asa el e confuz nu vreau sa fie si mai derutat.

-Mmm....pai...presupun ca trebuie sa lasam timpul sa decida deci....ne vedem peste trei luni, am spus eu ezitand. Si ce fusese asta parca tocmai incheiasem un contrac si nu ma desparteam de cel la care tinem(unul dintre cei la care tin). Mi-am pus mainile in jurul gatului lui si l-am sarutat era un sarut de totul va fi bine. Dupa toate astea el nu a spus nimic pur si simplu se uita la mine ma privea cu ochii lui negri de parca astepta sa ma topesc. Intr-un final a reusit sa sopteasca un la revedere si a plecat iubirea mea a zburat si nu aveam de unde sa stiu unde vor ateriza sentimentele mele cand se va intoarce el.

Alexander

Stateam acolo si ii priveam si ma intrebam cce caut eu in viata lor de ce tocmai de ea a trebuit sa ma indragostesc. Stateam si o priveam era inghetata acolo in timp ce se uita in urma lui zeci de oameni treceau pe langa noi, dar ea nu vroia sa se miste.