o clipa trei destine

te voi astepta mereu

****stiu e un capitol scurt si vine cam tarziu, dar am fost ocupata in ultimul timp*****

Anne

Stam in pat si privim fix tavanul nici unul din noi nu are curaj sa spuna nimic in schimb avem impresia ca acel tavan alb ne va aduce rezovarea toturor problemelor. El probabil se gandeste cum sa-si recupereze vaporul, eu ma gandesc in schimb cum sa nu ma pierd pe mine in toata agitatia asta si sa incerc sa-mi dau seama ce-mi doresc cu adevarat. Discursul lui de inca nu suntem pregatiti emotional sa trecem la urmatorul nivel al relatiei noastre pentru ca eu sunt prea legata de trecutul mue. Acum am impresia ca el e mai legat de trecutul meu si de acel accident decat sunt eu. 

-Alexander mai esti aici sau ti-a zburat mintea foarte departe?

-Normal ca sunt aici ma gandeam doar....

-Stai linistit o sa gasesti tu un mod prin care sa-ti recuperezi vaporul. 

-Da probabil o sa gasesc o modalitate, dar nu asta ma preocupa acum.

M-am intors si m-am asezat strategic deasupra lui pentru a-l privi in ochii lui minunati si verzi. El si-a pus mainile pe fundul meu si m-a tras mai aproape acum buzele lui erau la doar cativa milimetri de ale mele, dar acum chiar vroiam sa aflu ce-l preocupa si daca incepeam sa ne sarutam acum probabil conversatia asta va fi trecuta la capitolul lucruri de discutat pe viitor intr-un viitor cat mai indepartat de preferabil, dar eu vroiam sa aflu acum ce e in mintea lui.

-Alex la ce te gandesti acum?

-Sincer? Sau vrei sa te mint frumos?

-Vreau sa fii sincer cu mine, mereu imi doresc sa-mi spui exact ceea ce simti.

-Pai nu stiu cum sa-ti explic de fiecare data cand te vad imi vine in minte imaginea ta din noaptea accidentului si ma gandeam ca as fi putut sa te omor ca doar din vina mea nu ai mai fi zambit niciodata si mai presus de toate ma gandesc ca eu ti-am ucis copilasul si toate visele ti-am distrus planurile de viitor am provocat o furtuna in lumea ta si ai putea sa pierzi totul din cauza mea. La asta ma gandesc intelegi cat de vinovat ma simt?

-Intr-un fel te inteleg, dar daca nu s-ar fi intamplat asta probabil acum eram prinsa intr-un prezent care nu ma facea fericita asa a fost sa fie acum trebuie sa ne descurcam cu ce avem. Daca nu era noaptea aia noi nu ne-am fi cunoscut si nu am fi ajuns acum aici in punctul asta in care sunt dependenta de ochii tai verzi si de zambetul tau minunat.

-Probabil, dar eu nu pot sa uit sau sa trec peste asta ai fost foarte aproape de moarte doar din cauza mea. Doar eu sunt de vina pentru tot....

-Nu trebuie sa te simti vinovat pentru toate pur si simplu asa a fost sa fie ai avut o noapte mai ghinionista atata tot. 

M-am aplecat si l-am sarutat pentru a-l convinge de faptul ca nu mai cred ca el este vinovat l-am urat la un momendat recunosc, dar in cazul de fata s-a confirmat faptul ca intre ura si iubire e doar un pas.

-Faptul ca ma saruti acum nu ma ajuta sa trec peste tot ce a fost ci din contra imi adanceste si mai tare sentimentul de vinovatie pentru ca nu pot sa stau si sa nu ma gandesc la Andrei, el in seara aia a pierdut totul. Eu i-am ucis copilul aproape i-am omorat logodnica si pe langa toate astea acum cateva zeci de minute am fost foarte aproape sa fac dragoste cu ea.

-Chiar asa de ce te-ai oprit mai devreme?

-Pentru ca ma gandesc la el si la faptul ca i-am distrus viata, ca v-am distrus viata.

-Te inteleg chiar te inteleg, dar trebuie sa traim acum pentru ca viata noastra se filmeaza chiar acum si nu avem sansa sa tragem si duble.

-Bine gata cred ca e destul cu dramele pe ziua de azi si trebuie sa ajunga si Mick sa rezolvam problema aia.

-O sa ma duc sa fac o baie si ne vedem jos bine?

-Da o sa te astept, mereu te voi astepta doar pe tine sa nu uiti asta niciodata.

*****va astept cu un vot sau un comentariu daca va placut******