o clipa trei destine

eu nu mai inteleg nimic

Alexander

Ar trebui sa incep sa ma adun si repede, pentru ca in lumea mea nu ai timp sa stai si sa plangi dupa o femeie. In lumea asta daca esti slab esti mort. E foarte simplu in esenta ori esti in varful piramidei ori nu esti deloc, chiar daca totul pare complicat si plin de strategii, de fapt in fiecare zi trebuie sa gasesc o strategie noua ca sa supravietuiesc eu si cei pe care ii iubesc. Si Anastasia e una din persoanele a caror supravietuire depinde de mine si chiar daca va deveni doamna Popa tot va trebui sa-i asigur protectia toata viata, pentru ca ea este punctul meu slab.

Aseara am fost informat ca a ramas singura, iar parazitul s-a culcat cu alta. Nu-l inteleg si nu-l voi intelege niciodata o are pe Anne, e a lui e superba, e perfecta si totusi prin patul lui trec multe altele. Relatia lor e o enigma pentru mine si-mi este imposibil sa inteleg de ce e el mai bun ca mine. Cu mine familia i-ar fi in perfecta siguranta in fiecare zi si cu siguranta n-as calca stramb cum face el. Pe cand cu el familia ei perfecta la care viseaza e ca un castel de nisip, oricand pot afla copii ca tata e preocupat cu diverse.

Si totusi poate pentru ea e mai bine sa spuna tata se culca cu altele decat sa spuna tata e unul din marii capi ai mafiei mondiale. E atat de frustrant sa stii ca pentru femeia vietii tale nu esti barbatul perfect. Ca nu apreciaza job-ul pe care il ai, ca esti pur si simplu undeva la marginea societatii. Si cel mai grav e faptul ca nu crede ca esti capabil sa-ti protejezi familia.

As vrea sa o pot face sa inteleaga ca o pot tine in siguranta ca as face orice, absolut orice doar sa o stiu fericita, bine nu chiar orice, nu as lasa-o sa fie cu acest individ care isi bate joc in mod constant de ea si de sentimentele ei. Cu toate astea sunt impreuna de o vesnicie, cumva ei doi au gasit formula fericirii imperfecte. Si eu o sa-mi dau toata silinta sa le distrug fericirea asta care e doar de fata, doar ca sa dea bine la public, doar pentru ca asa s-au invatat sa fie impreuna. Pentru ea, el o ancora, o tine aici pe loc nu o lasa sa mearga inapoi, dar nici inainte, pur si simplu au ramas undeva la 16 ani.

Eu nu vreau sa o tin pe loc, nu vreau sa o inchid intr-o colivie si mai ales nu vreau sa o ranesc, vreau doar sa ma iubeasca asa cum sunt pentru ceea ce sunt.

Si totusi daca eu nu sunt iubirea vietii ei si doar ea e iubirea vietii mele, daca nu e reciproc?