o clipa trei destine

sa speram

Alexander

E atat de frumoasa pur si simplu a luminat incaperea cand a intrat in ea si nu exagerez toate privirile sunt atintite asupra ei. Paseste gratios si zambeste, oare e doar linistea dinaintea unuei furtuni incepute cu un zambet? Nu stiu, dar ceva din mine imi spune ca ziua asta e decisiva pentru tot restul vietii mele. Inca doi pasi si a ajuns langa mine. Doamne cat de emotionat pot fi simt emotia in aer si vad in privirea ei ca e nelinistita dintr-un anumit motiv. 

-Buna! imi spunea in timp ce se asaza langa mine la masa.

-Buna! Ce te aduce aici? ii raspund eu. S-a intamplat ceva?

Se uita mirata la mine de parca nu as sti ce vorbesc.

-E vorba de biletul pe care mi l-ai lasat in masina.

Incepea cu subiectul dificil si nu stiam cum sa reactionez eram surprins in primul rand nu ma asteptam sa o vad aici in al doilea rand nu ma asteptam sa abordeze acest subiect din prima. Vroiam macar sa ma lase sa sper inainte sa ma refuze. Se uita la mine si probabil se asteapta sa spun ceva, dar nu stiu ce sa-i spun sau mai bine spus nu am curaj sa-i spun ce se intampla in inima mea.

Se muta discret un pic mai aproape de mine si imi ia mana dreapta intre palmele ei se uita la mine si-mi zambeste, iar eu tot nu reusesc sa-i spun ceva. Ce era de fapt cu biletul din masina ei? Eram eu implorand o sansa la inima ei.

-Alex, sunt aici si vreau sa vorbim ceva important. 

-Sigur Anne te ascult.

-Vreau sa stiu ce reprezint eu pentru, mai exact e adevarat ce ai scris acolo?

-Ce insemni tu pentru mine? E o intrebare asa grea nici nu stiu ce ar trebui sa-ti raspund, nu stiu cum sa-ti explic. Fie ca sunt aici si te privesc in ochi fie ca sunt in cealalta parte a lumii ma gandesc mereu la tine si intr-un fel imi e mai usor cand nu esti langa mine pentru ca uneori am tendinta sa uit ca tu iubesti pe altcineva.

-Alex nu vreau sa vorbim despre ce simt eu, ci vreau sa vorbim despre ce simti tu in legatura cu relatia noastra.

-Stiu ca asta vrei, dar uite eu te iubesc nu stiu cum s-a intamplat asta, dar m-am indragostit de tine la prima vedere in noaptea aia. Puteam sa nu te mai vad niciodata caci tot ai fi ramas marea dragoste a vietii mele. 

Se uita la mine confuza, parca nu intelege ce spun, dar vad ca incearca sa spuna ceva, deci o las sa-si compuna replica in minte.

-Sunt surprinsa, pentru ca nu stiu ce vezi la mine sunt doar o fata obisnuita pe cand tu esti un Adonis al lumii contemporane. Eu sunt doar o fata obisnuita.

Fata asta se aude ce spune sau nu are oglinda acasa si daca tot ma compara cu Adonis ea sigur e Elena din Troia. E minunata, prea draguta pentru mine, dar pot macar sa lupt pentru inima ei.

-Anne tu sigur nu esti obisnuita esti perfecta si ceva care ma atrage la tine foarte mult pur si simplu nu cred ca as fi putut sa mai traiesc astazi daca tu nu mai erai acum aici. Chiar daca am incercat sa dispar din viata ta nu am reusit decat sa ma apropii si mai tare de tine si sa ma indragostesc si mai mult.

-Alex si eu te plac, nu stiu daca te iubesc, dar te plac si ma gandesc mereu la tine am ajuns sa te visez noaptea si nu-mi pot scoate din minte momentele in care m-ai sarutat.

Sunt socat si fericit in acelasi timp nici nu stiu exact ce emotii ma incearca si ma uit la ea astept sa continue, dar in loc de asta o lacrima ii aluneca pe obraz. Nu stiu ce sa fac si nu stiu de ce plange. Imi apropii incet mana de fata ei si ii sterg incet lacrima de pe obraz si sper ca asta e singura pentru ca eu nu vreau sa o vad plangand.

Anne de ce plangi? Am facut ceva gresit?

-Nu, doar ca totul e asa complicat si nu stiu ce sa fac, ce ar fi corect sa fac si cum ar trebui sa procedez.

-Uite eu iti propun doar sa incercam sa vedem ce iese si asa poate iti dai seama fara cine nu poti trai, fara mine sau fara Andrei, cine  vrei sa ramana prieten si cine...

-Cand spui asta totul pare asa usor, dar daca ai fi locul meu ti-ai da seama cat de greu e.

-Eu nu vreau ca tu sa iei o decizie acum, vreau doar sa-mi dai o sansa. Lui i-ai dat ultimii 13 ani din viata ta eu vreau doar trei luni.

-Inteleg asta, dar cum ai vrea sa ma duc acasa si sa-i spuna uite ce e vreau sa luam o pauza pentru ca eu m-am indragostit de cel pe care ar trebui sa-l urasc. Si dupa ce ar trebui sa fac si mai important ce ar trebui el sa faca sa stea cuminte acasa si sa ma astepte in timp ce inima mea se decide pe cine vrea mai mult?

Nu m-am gandit la asta niciodata de fapt nu m-am gandit niciodata la Andrei ca la o parte separata a relatiei noastre el era pur si simplu ceva venit la pachet cu Anne si care disparea in momentul in care ea devine a mea. Nu m-am gandit ca are si el sentimente si ca ar fi ranit si cum sunt prins cu garda jos chiar daca nu sunt mandru de mine ca voi spune asta e momentul sa folosesc un celebru cliseu.

-Sa presupunem ca ramai cu el, in timp ce spui ca te gandesti mereu la mine ai vrea sa-ti petreci restul vietii intrebandu-te cum ar fi fost daca ai fi acceptat sa incerci sa fii cu mine, cum ar fi aratat viata ta.

Dupa ce i-am spus asta cred ca au trecut cateva minute in care nu a spus nimic pur si simplu statea si se uita in gol sunt sigur ca se gandeste si vreau sa o ajut sa incline balanta in favoarea mea asa ca ii spun de mica aventura care a va aparea in viata lui Andrei peste doua zile caci era 6 septembrie si pe 9 ar trebui sa inceapa programul in care l-am inscris deci maine ar trebui sa plece departe, undeva unde nu-i va putea influenta decizia in fiecare zi.

-Nu sunt mandru de ce am facut, dar l-am inscris pe Andrei intr-un progam de perfectionare care incepe luni si am avut grija sa fie acceptat. M-am gandit ca vei spune asta si chiar daca nu ma lasai sa incerc macar aveai cateva luni in care sa te gandesti la tot ce se intampla si sa vezi daca poti trai sau nu fara el.

Tot nu spune nimic cred ca au trecut zece minute de cand nu a mai vorbit. Se gandeste in continuare cand brusc se apleca ma saruta scurt pe buze atat de scurt incat nici nu mi-am dat bine seama ce se intampla mi-a spus la revedere si a plecat pur si simplu a plecat. Sunt complet bulversat ce a fost asta un sarut de ramas bun sau unul de ne vedem mai tarziu?

Anastasia

Eram confuza foarte confuza nu stiam ce sa spun chiar daca inima mea aproape ca urla sa-i spun da sa accept aceasta incercare nu am putut sa nu ma gandesc la Andrei si la sentimentele lui. Asa ca am ales sa plec ca o lasa si acum ii scriu un mesaj, un mesaj in care am ales sa-mi ascult inima. " voi vorbi cu Andrei, pentru ca ai dreptate vreau sa aflu ce se intampla intre noi."

Am ajuns acasa stau pe canapea de cateva ore si il astept Andrei sa ajunga acasa si sa vorbim m-am gandit exact la ce ii voi spune si incerc sa-mi fac curaj sa-i spun ce-mi doresc. Astazi m-a sunat  tat si mi-a zis de programul in care a fost invitat Andrei sa participe si aproape ma obligat sa-i promit ca-l voi convinge sa accepte.

Ii aud pasii pe scara se apropie pune mana pe clanta si intra fericit in casa cu un zambet imens pe fata. Ma ia in brate si incepe sa-mi povesteasca de ce oportunitati i se ofera, dar eu il opresc din vorbit.

-Stiu de program si de bursa, mi-a spus tata si vreau sa accepti, pentru ca vreau ca aceste trei luni sa fie ca o pauza pentru noi imi scot inelul de pe deget ii deschid degetele de la mana dreapta si i-l asez in plama. 

Se uita confuz la mine se vede ca derutat si nu stie ce se intampla sau cel putin asa cred.

-Sunt de acord asa-ti acord o pauza, dar cu o conditie daca dupa tot acest timp o sa crezi ca tot pe mine ma iubesti cand ma intorc in tara incepem sa facem planuri pentru nunta. Accepti?

M-a surprins nu credeam ca poate sa fie asa intelegator, mai degraba ma asteptam sa se enerveze si sa ajungem sa ne certam, dar nu noi discutam ca doi oameni civilizati care se iubesc, dar au nevoie de o gura de oxigen inainte de pasul cel mare.

*********stiu ca e un capitol cam scurt, dar

-Sper sa va faca placere sa-l citit

-va astept cu un comentariu si cu un vot daca va place povestea mea sau daca nu va astept sugestiile*****