o clipa trei destine

vreau acasa

Anne

Sunt pur si simplu blocata e prima data in viata mea cand ma loveste cineva cu adevarat. Pur si simplu nu pot realiza ca e adevarat ce mi se intampla am avut incredere in el, credeam ca-l iubesc si el ce face? Asa are grija de mine, asa se poarta cu mine cand nu vreau sa fac ce-mi cere? Si acum ce crede ca niste scuze patetice pot sterge totul cu buretele? Daca prima data cand mi-a facut rau nu a fost cu intentie acum si-a dorit cu sigurantza sa-mi arate ca el e barbatul ca el conduce relatia asta si eu trebuie sa fac ce-mi cere el, cand imi cere el.

Imi simt lacrimile si vreau sa fiu puternica si sa le fac sa dispara de  pe fata mea, dar totusi nu pot. Vreau acasa, vreau sa ma lase sa plec pentru ca acum imi este frica de el.

-Anne chiar nu am vrut sa te lovesc te rog nu mai plange...

-Vreau acasa! am incercat sa pun in aceste doua cuvinte toata forta pe care o aveam in mine.

-In regula iubita mea mergem acasa.

Imi ia cateva secunde sa-mi dau seama ca pentru el acasa e fortareata de pe insula.

-Vreau la Andrei, am nevoie de el, vreau sa ma prinda el si sa ma tina in brate.

-Anne nu vreau sa pleci, te rog zi cum as putea repara asta.

-Nu o poti repara, sunt un om nu ma poti cumpara, nu ma poti obliga sa fac mereu ceea ce vrei tu. Am nevoie sa merg acasa intelege te rog. Te implor nu ma obliga sa raman aici.

Se uita la mine si pur si simplu nu spune nimic. Imi pot da seama din privirea lui ca incearca sa ia o decizie ca pune toate lucrurile pe balanta si totusi parca furia din privirea lui disparuse.

-Alex imi este frica de tine.

Propozitia asta parca a schimbat totul ii vedeam expresia fetei cum i se schimba furia i-a disparut din privire si expresia lui era cea a unui om a carui univers i se destrama. O parte din mine ar fi vrut sa-l ia in brate si sa-l consoleze, dar din fericire am ramas ferma pe pozitie si nu m-am apropiat de el.

-Anne nu trebuie sa-ti fie frica de mine, am gresit imi pare rau iti promit ca nu se va mai repeta, disperarea ii accentua fiecare cuvant, dar nu era de ajuns nu vroiam sa mai petrec nici o secunda in prezenta lui.

-Alex te rog sa ma lasi sa plec, vreau acasa, il vreau pe Andrei sa ma tina in brate.

-Deci asta era ti-ai dat seama ca nu iubesti si vrei sa pleci si ai gasit pretextul perfect.

-Nu e asta Alex te iubesc, te iubesc chiar prea mult, dar nu pot trece peste asta m-ai lovit, iar eu nu pot uita un asemea gest.

-Deci ma iubesti si totusi vrei sa ma parasesti.

-Nu eu te parasesc ci tu m-ai parasit cand m-ai lovit pentru ca nu vroiam sa-ti execut ordinele.

-Pur si simplu m-a scos din sarite atitudinea ta parca erai o fetita rasfatata ce ma sfida.

-Eram o fetita e adevarat, dar nu eram una rasfatata ci speriata imi era firca de moarte as fi vrut sa ma linesti nu sa ma lovesti ca sa-ti execut ordinele. Am nevoie de tine aici langa mine si nu vreau sa ma trimiti mereu cat mai departe de problemele tale. Oricum acum e mult prea tarziu pentru asta as vrea sa-mi trimiti bagajul acasa. Nu vreau sa mai petrec nici un minut in prezenta ta.

Lumea lui se prabusise in momentul in care eu i-am zis ce simt ii vedeam ochii in lacrimi s-a aplecat m-a sarutat pe frunte si cred ca a soptit ,, Pana ne vom redea, te iubesc''.

-Dimitrie suna la aeroport domnisoara va pleca spre Romania cat mai curand si Anne voi face tot posibilul ca maine Andrei sa fie acasa. Esti sigura ca asta iti doresti?

-Da Alex vreau sa merg acasa si vreau sa ma casatoresc cu Andrei daca el isi va mai dori asta.