o clipa trei destine

nu poate sa fie asa greu

*Alexander 

Stiu ca suna exagerat, dar telefonul ei imi luminase ziua in aceste doua luni care au trecut de cand o cunosc am incercat sa fiu o persoana mai buna, dar asa cum a zis mama o femeie care te iubeste te va accepta asa cum esti si ne va accepta si familia asa cum e ea cu bune si rele.  

Acum o saptamana am vazut un articol intr-un ziar din Moscova despre relatia mea cu Anne. Era ceva de genul "se pare ca printul isi cauta o viitoare printesa in Romania. Oare ea sa fie fata ce i-a furat inima?" Oare isi dau seama cata dreptate au avut chiar mi-a furat inima sau mai bine zis eu i-am facut-o cadou fara sa mi-o ceara. Exact eram dispus sa-i ofer totul mai putin adevarul in ceea ce ma priveste. Nu cred ca ar intelege daca i-as spune cu ce ma ocup in majoritatea timpului sau mai rau cand am vazut-o prima data pe prietena ei. Imi e asa greu sa stau uneori de vorba cu Anne mi-ar placea sa-i spun totul sa fiu sincer, iar ea sa inteleaga ca o iubesc si ca nu vreau sa o ranesc. Intre noi mai este si iubitul scuze logodnicul ei la care sunt sigur ca nu ar renunta pentru un cap de mafie care a fost in stare sa declanseze un razboi pentru a-si atinge scopurile si eu raman totusi cu prietenia ei cu placerea de a o privi ore intregi, ador momentele in care imi zambeste ma simt special in viata ei. Eu si Anne mai avem in comun acel sarut magic poate ea era usor drogata de la atatea medicamente, dar eu stiu sigur ce am simtit.

M-am gandit sa-i iau un cadou si pentru a-l alege i-am cerut ajutorul Mariei. Chiar daca aveam un trecut cam tragic impruna trebuie sa recunosc ca nu-si arata ura in fata mea, probabil era draguta cu mine pentru pentru ca isi iubeste foarte mult prietena. Cu toate astea mi-a zis ca se asteapta sa nu raman prea mult prin peisajul vietii lor. 

Dupa ce am terminat ce aveam de rezolvat si am ambalat cadoul si m-am grabit sa ajung cat mai repede la Anne, prefera prescutarea pentru ca : "te plictisesti pana imi spui numele". Am parcat in fata scarii in care locuia impreuna cu el. Chiar daca era seara si era aproape 7 afara tot era cald, sufocant de cald niciodata nu mi-a placut caldura. Cand eram mic mama nu ma lasa sa port pantaloni scurti in public si am acelasi obicei si acum. Chiar daca nu e placut sa porti pantaloni lungi vara la 32 de grade eticheta ramane eticheta mereu. Eram imbracat in pantalini lungi dintr-un material subtire negri, o camasa alba cu doi nasturi descheiati aratam destul de prezentabil pentru o seara intre prieteni.

In timp ce urcam scarile mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa-i iau flori si mai ales trebuia sa-mi las pistolul in masina, nu prea vroiam sa-i dau explicatii ce e cu el si sa ne certam.

Eram emotionat imi simteam inima cum batea in piept am sunat la usa si am asteptat sa-mi deschida usa cu zambetul larg pe fata si cu acea sclipire magica in ochi. 

Si uite-o acolo dincolo de prag zambitoare si absolut minunata. 

-Buna, mi-a spus ea cu o fericire ce se putea observa de la o posta. Era superba in camasa aia si daca nu eram atent as fi putut spune ca era imbracata doar in ea. M-am apropiat si am luat-o in brate simteam ca doar la mine in brate e in siguranta ca am fost creati pentru a fi impreuna. Sunt sigur ca nu se gadea la acelasi lucru.

-Stii ca arati superb nu? Iubitul tau nu ar trebui sa te lase singura acasa poate te fura cineva.

-Tu ai vrea sa ma furi? m-a intrebat ea.

Cum sa nu vreau sa o fur din lumea asta si sa fie doar a mea sa-mi zambeasca numai mie sa ma trezesc dimineata si sa fie acolo in pat langa mine sa stau sa o privesc cum doarme. Cine nu si-ar dori sa rapeasca o fata ca ea si as fi putut sa fac asta sa o duc undeva departe, dar as prefera sa ma aleaga pentru ca ma iubeste nu pentru ca practic o oblig eu sa faca asta. Asa ca i-am raspuns simplu si cat am putut de sincer.

-Da, dar nu as folosi termenul de furat ci mai degraba de rapit.

Nu a mai zis nimic asa ca m-am descaltat nu vroiam sa fac mizerie pentru ca banuiam eu ea era cea care facea curat.