o clipa trei destine

mirosi a noi

Anne

Sunt bulversata dezamagita de mine pentru deciziile luate, demagita de noi, de si de Alex ca mi-am permis sa visez, ca mi-am dorit tot ceea ce oferea Alex o scanteie care poate aprinde si un ocean. Il simt ca unurugan prin inima mea stiu ca a trecut, nu pot garanta ca nu se mai intoarce, dar stiu sigur ca eu m-am schimbat definitiv. Recunosc inca simt ceva pentru el, dar e doar atractie fizica si atat nimic mai mult.

Incerc sa ma adun si sa ma concentrez pe Andrei pe relatia noastra aproape perfecta, pe ibirea noastra sincera, pe faptul ca indiferent de probleme ne-am intors unul in bratele celuilalt asa cum e si acum vreuu sa intre pe usa casei noastre si sa-i cer iertare pentru tot ce am facut sa-i spun ca-mi vreau inelul inapoi, ca vreau sa fim o familie.

in casa noastra Andrei e atat de prezent la fel ca iubirea noastra aici s-a nascut cu adevarat iubirea noastra matura aici ne-am dat seama ca ne putem iubi si dincolo de adolescenta. Ma uit la o poza veche cu noi si-mi dau seama ca mi se rupe inima de dor, dar totusi ceva parc  nu e in regula ma simt de parca urmeaza sa fac cel mai mare compromis din viata mea pentru ca doar alaturi de Alex pot arde emotional, dar alaturi de Andrei am parte de acea iubire care te duce cu gandul la acasa. Asa cum fiecare casa are un miros specific asa si fiecare iubire iti starneste o paleta specifica de sentimente si emotii, tine doar de tine sa le alegi pe cele mai potrivite sufletului tau.

Ii aud pasii pe scara apasati si hotarati si pentru o secunda imi este frica sa nu fi pierdut totul sa nu fi pierdut iubirea, fericirea sa nu fi pierdut cheia pentru acasa sufletului meu.

Ma ridic d  pe sofa si apas pe clanta, deschis usa incet pregatindu-ma pentru un val de injurii, simt ca-mi aluneca lacimile pe obraz, mi-a fost asa dor si spre surprinderea mea trece pe langa mine fara sa spuna nimic pur si simplu ma lasa acolo cu clanta de la usa in mana.

-Nu inchizi usa?

Imi simt lacrimile din ce in ce mai numeroase si nu mai vad aproape nimic atitudinea lui e mai dureroasa decat orice palma din lumea asta. Aud valiza facand contact cu podeaua si-l simt apropiindu-se de mine inchide usa incet si eu raman acolo pur si simplu fara nici un punct de sprijin.

-Anne te simti bine?

Nu pot sa-i raspund ce sa-i spun am vrut sa te parasesc, m-am culcat cu altul si mi-a placut?

Din fericire il simt ca ma ia in brate si merge in dormitor, se pune incet pe pat si ma mangaie pe spate.

-N-ar trebui sa  faci asta am gresit foarte mult fata de tine, fata de noi, fata de iubirea noastra, fata de ingerasul nostru.

Si nu-mi mai pot stapani lacrimile, gandul la ingerasul nostru imi da fiori reci pe sira spinarii.

-Daca nu era nesuferitul ala de accident acum ne bucuram de micutul nostru eram o familie fericita si nu te mai raneam.

-Ma bucur ca te-ai intors la mine, ca ma iubesti pe mine, asta e cel mai important.

Plang asa tare ca-mi ia cateva minute sa-mi dau seama ce a spus in care ma tin de camasa lui de parca de ar atarna toata lumea mea, dar lumea mea nu atarna de acea bugata de material ci de zambetul lui pe care il fiecare dimineata cand ne trezim impreuna. Incerc sa ma opresc din plans si sa-mi pun capul pe umarul lui. Parfumul lui imi trezeste toate simturile dupa mult timp corpul meu resimte efectul Andrei si buzele mele urca pline de dorinta, de dor, de resentemente, de vinovatie pe gatul lui. Vreau sa-i arat ca el e singurul ca pe el in vreau si cand buzele noastre se intalnesc e perfect, e dorinta, e iubire, dar mai ales e pasiune.

-N-ai vrea s  ma lasi sa fac o baie dupa un drum asa lung?

-Nu, mirosi a tine, a acasa, a iubirea noastra.