o clipa trei destine

TRAIESTE CLIPA

*Alexander

Era prima data cand regretam ce facusem probabil nu am stat niciodata destul prin preajma ca sa vad oamenii suferind ca sa pot observa cat gresisem. E usor sa treci peste cand tu doar dai ordinele si altii se ocupa de lucrurile tale murdare. Era super imi gasisem inima la fix ca sa aflu ce inseamna suferinta si regretele si gat de greu e sa traiesti cu ele. Nu am mai stat pana acum intr-o sala de asteptare pentru a afla daca am ucis pe cineva sau nu cei drept era mult mai usor sa primesti un mesaj in care sa ti se spuna asta.

Nu stiu cate ore au trecut de la accident dar imi placea sa stau si sa ma uit in gol in timp ce ma scufund in ganduri totusi se pare ca Maria nu e chiar atat de rea de vreme ce mi-a dat atatea calmante cred ca putea lovi si un tren ca tot nu simteam nimic. Si uite-o cum sta in tocul usii probabil cu fisa mea medicala in mana si ma priveste de sus. Chiar daca nu o cunosc simt ca semanam in multe privinte avem aceeasi privire si luptam la fel de mult pentru a proteja ceea ce iubim. Ea e o leoaica pentru prietena ei eu sunt o copie mai tanara a tatei pentru mama. Chiar daca imi place ceea ce fac sau nu trebuie sa continui daca vreau sa mai traiesc. In lumea mea te pensionezi doar cand mori. Inchide usa si intra in camera.

-Ma predau sunt prizonierul tau totusi as prefera sa nu ma mai droghezi atat imi place sa fiu prezent in viata mea.

-Ok Alexander zi ce vrei.

Oare ne stiam de undeva...mi se parea cunoscuta privirea aia si mai ales ochii aia. Incercam sa-mi amintesc unde i-am mai vazut si nimic.

-Zi ce ai cu viata mea nu ti-a fost de ajuns cat rau mi-ai facut? Mi-a spus ea cu ochii in lacrimi. Daca vroiai sa ma ranesti de ce i-ai facut ei rau. Ea nu are nimic de a face cu asta nu am implicat-o in afacerile familiei mele.

-Fii atenta aici nu te stiu si nu mai ales nu stiu ce vrei de la mine. Ti-am zis ca-mi pare rau ca ti-am ranit prietena .

-Iti pare rau ca i-ai facut rau asa cum i-a parut si tatalui tau cand mi-a impuscat parintii in fata mea iti mai amintesti erai si tu acolo aveam doar 11 ani.

Lacrimiile ii curgeau din ochi se vedea ca sufera. Regretam cele intamplate, dar tatalui meu ii placea sa se razbune nu-i placea ca altcineva sa nu-i asculte ordinele.

-Cand s-au intamplat toate astea?

-Cred si eu ca nu-ti amintesti la ce activitate intensa ai. Au trecut 16 ani de atunci.

Oare ce faceam cu tata acum 16 ani? Imi amintesc ca intr-o noapte am mers in Romania si am intrat in casa cuiva. Din cate tin minte acei oameni incercau sa ne fure puterea ce o aveam in balcani. Tata mi-a spus ca aveau banii si puterea politica necesara pentru a face asta si ca reprezentau o amenintare pentru noi. I-a legat pe toti trei imaginea fetei care tremura de frica si parintii care vroiau sa o apere l-au implorat sa nu o omoare pe micuta si atunci mi-a dat pistolul in mana si mi-a cerut sa-i omor, sa termin ce a inceput el. Privirea fetitei m-a oprit sa fac asta parca imi spuneau ca voi deveni un criminal fara scrupule incapabil de iubire.

Cand a vazut ca ezit mi-a luat arma si i-a impuscat el fara ca macar sa clipesca de parca ar fi semnat o hartie. Fetitei nu i-a facut nimic si uite-o acum aici si uite de ce ma uraste.

-Eu nu sunt ca el eu nu omor oameni.

-Nu zau chiar asa nu omori oameni doar le dai arme ca sa se omoare intre ei sau ii ajuta micii tai prietenii sa ajunga in rai?

Ma dureau cuvintele ei dar avea dreptate eram cine eram.

-In noaptea aia am jurat sa ma razbun si uite ca tu te-ai intors si suntem amandoi aici singuri si te-as putea ucide asa usor.

-De ce nu faci asta? Tie frica? Un lucru era clar fetita devenise femeie si una puternica gata sa ucida, gata sa se razbune si sa incheie socotelile cu trecutul.

-Zi de ce nu ma omori?

-Pentru ca sunt mai presus decat tine, pentru ca eu am scrupule si nu meriti efortul mai devreme sau mai tarziu tot te va ucide cineva si vei muri singur si nimeni nu te va salva atunci. Si s-a apropiat de mine m-a fixat cu privirea.

-Daca Anne pateste ceva te asigur ca te voi ucide cu mana mea si o sa-mi faca placere sa te privesc in timp ce mori.

-Nu o sa o ranesc nu o sa-i fac rau nici tie nu ti-am facut ce nu intelegi eu nu vreau sa distrug vietile oamenilor vreau doar sa o salvez pe a mea si pe a celor apropiati mie. La parte asta ne asemanam. NU SUNT UN OM RAU deja tipam la ea, dar nu mi se parea normal ca eu sa platesc pentru greselile tatalui meu.

-Si daca nu vrei sa termini ce a inceput el atunci ce cauti aici?

-Maria, a fost un simplu accident uite ce e chiar imi pare rau ca distrug ceea ce iubesti, dar chiar nu fac asta intentionat. Atunci aveam doar 16 ani nu il puteam opri nu m-a ascultat niciodata si mereu spunea ca asa ma protejeaza, iar ce s-a intamplat acum doua nopti a fost un simplu accident.

-O parte din mine te intelege, dar o alta parte ar vrea sa mori in chinuri. Un sfat ar fi frumos sa te duci sa-ti ceri scuze in fata ei pentru tot ce s-a intamplat. Apropo ii plac trandafirii albi asta daca vrei sa-i iei flori. S-a uitat la mine si mi-a zambit era frumoasa cand facea asta.

-Inainte sa pleci crezi ca ai fi dispusa sa ma lasi sa-ti ofer ceva de baut?

Am mers impreuna cand si-a terminat tura intr-un bar micut si destul de dragut nu departe de spital . Statea in fata mea si nu spunea nimeni nimic era oarecum ciudat cum as putea sa incep o conversatie cu ea doar ii ucisesem parintii in fata ei.

- Alexander de ce te uiti pe pereti? Vroiam sa-ti spun ca Anne s-a trezit si sunt sanse mari sa-si revina din pacate a pierdut sarcina.

Avea nevoie de o imbratisare si m-am apropiat de ea si am luat-o in brate, iar ea si-a pus capul pe umarul meu si s-a facut mica in bratele mele. Era asa micuta in bratele mele si clar avea nevoie de cineva sa o apere ma gandeam cate cosmaruri trebuie sa fi avut din cauza mea.

-E in regula stiu ca nu tu ai ales ce sa faci in viata si probabil daca nu era noaptea aia si eu faceam aceleasi lucruri ca tine si ai mei au fost niste oameni lipsiti de inima.

Dupa ce am adus-o inapoi la spital pentru ca trebuia sa intre in operatie m-am dus la florarie si am luat un buchet imans de trandafir pentru Anne. Inainte de a pleca Maria m-a rugat ca toata discutia noastra sa ramana intre noi.

Am intrat in salon, dar nu inainte de a mitui cativa doctori si asistente pentru a ma lasa singur cu ea o ora.

-Sunt foarte frumosi si surprinzator sunt chiar florile mele preferate.

-In primul rand ma bucur ca-ti plac si in al doilea rand pentru alegerea florilor m-a ajutat Maria.

In timp ce ma asezam m-a intrebat.

-Si cu ce mi-ai mituit prietena?

Trebuia sa-i dau un raspuns si trebuia sa o mint sau sa omit o parte mare din adevar.

Mai departe am vorbit despre familie si despre copilarie a fost interesant sa vorbesc cu cineva care nu ma gredea un nemernic si nu ma privea ca pe un criminal.

-O priveam era atat de sexy cand isi musca buza de jos. Nu am rezistat si m-am apropiat de ea si imi doream sa o sarut atat de mult mai aveam doar cativa centimetri, dar m-am oprit nu vroiam sa o ranesc ca pe toti oamenii din viata mea.

Am mai stat cateva minute dar simteam ca nu mai rezist sa stau in aceeasi camera cu fata asta ma atragea ca un magnet asa ca m-am ridicat si am vrut sa plec am pus mana pe clanta, dar nu am iesit nu puteam sa ma despart de ochii ei albastri de imaginea ei plina de ura si de iubire era perfecta, iar eu nu vroiam sa incep tocmai azi sa fac ceea ce e corect fata de fete.

M-am dus langa ea am privit-o in ochi poate doar mi se parea, dar radiau de fericire in timp ce buzele ei anticipau saratul care avea sa urmeze. In mometul in care buzele noastre s-au atins m-am simtit minunat de parca eram acasa suna ciudat stiu, dar simteam ca acolo imi este locul ca acolo a trebuit sa fiu mereu ca ea e cea pe care o caut. Cu greu m-am ridicat oricat as fi fost de fascinat de ceea ce simteam trebuia sa fiu realist era logodita cu altcineva inima ei nu avea sa-mi apartina niciodata.

Am iesit pe usa hotarat sa plec cat mai departe de fetele astea doua pana nu aveam sa ma pierd si sa fac o greseala fatala pe care sa o platim cu totii cu viata.