o clipa trei destine

te implor

Alex

Cat de absurd si retoric ar suna sa ma intreb acum oare cu ce am gresit in viata? Raspunsul e unul destul de complex, stiu ca am pacatuit in toate felurile posibile, stiu ca pentru unii sunt dracul in persoana, dar totusi imi place sa cred ca oricine are dreptul la fericire. La fel ca restul omenirii cred ca il am si eu, doar ca nu pot ajunge la el nu-l pot atinge, l-am atins si l-am distrus. Cat de retoric e asta pot conduce un imperiu, dar nu pot cuceri singurul lucru pe care mi l-am dorit cu adevarat doar pentru mine. Pur si simplu oricat de mult bani as avea vreodata, nu pot cumpara faptul ca ma intrat in viata ei prea tarziu si prea brutal. Nu-i pot cumpara iubirea, nu-i pot garanta fericirea si cel mai frustrant poate nu voi putea sa-i cumpar niciodata siguranta totala.

Imi doresc atat de mult sa mai stau o data de vorba cu ea sa fim doar noi doi si sa o implor sa se intoarca, sa ma pun in genunchi si sa-mi implor iubirea sa se uite in ochii mei. Sa-mi spuna ca ma uraste, ca nu mai vrea sa ma vada, ca vrea sa dispar. Oare cum as putea sa fac asta? Cred ca o rapire se exclude de la inceput. Ma gandesc la asta de doua saptamani si nu pot gasi o solutie, una rationala pentru lumea ei si nu a mea. E asa frustrant pot conduce partea asta de lume, pot face sefii de stat sa-mi indeplineasca toate dorintele, dar nu pot vorbi cu ea.

Si cel mai ciudat lucru, desi l-a ales pe el, desi il iubeste pe el, desi toata lumea stie ca va fi sotia lui, tot eu primesc amenintari cu moartea la adresa ei. E impresionant sa vezi cum inamicii tai trimit asasini pentru femeia pe care o iubesti, dar care nu va fi niciodata a ta. Serios nu vede nimeni cat sufar ca nu o pot atinge, ca nu ma pot apropria de ea. Daca as fi in locul lor nu as incerca sa-i plantez un glont in cap, ci as incerca sa o rapesc, rascumpararea ar fi mult mai buna, decat simpla razbunare. Fiecare isi conduce afacerile cum vrea, eu imi voi proteja mereu iubirea vietii, vreau sa fie in siguranta.

-Domnul meu, deranjez?

-Nu ce s-a intamplat?

-Vroiam sa va spun ca domnisoara Anne este singura acasa in noaptea asta si avem informatii ca au plantat deja un lunetist

-Imi poti explica de ce acel lunetist mai este acolo? Sunteti asa incompetenti ca nu-l puteti gasi?

-Domnule imi cer scuze, dar stiti doamnisoara sta in centrul orasului, sunt asa multe locatii din care se poate trage ca nu le putem controla pe toate.

M-am enervat cum adica oamenii mei nu pot controla ceva.

-Si atunci de ce va mai platesc sa aveti grija de ea daca nu puteti controla situatia? Deja tip, m-am ridicat si strang cu putere marginea biroului.

-Domnule, ma tem ca sunt mai multi in acea zona si atat de multi civili, nu pot arunca pur si simplu blocul din fata ei in aer.

-Ti-am zis sa faci orice ca sa o protejezi!!!!!! Credeam ca m-am facut inteles, daca pateste ceva va pun pe toti in linie si va omor cu mana mea, si nu va fi o moarte rapida.

-Domnule daca ati putea sa o scoateti pe domnisoara Anne din raza lor vizuala in noaptea asta, pentru a punea noi sa intervenim. 

-Voi chiar nu puteti sa faceti ceva singuri? Si cine e idiotul care incearca sa o ucida de asta?

-Nu stim inca sigur.

-Serios ma intreb de ce va mai platesc!!!! Nu sunteti in stare sa o protejati, dar nici sa aflati cine o vrea moarta?!?!

As putea sa ma duc eu acolo, dar idiotul chiar nu intelege ca Anne nu ar asculta de mine? Si nici nu o pot cu forta?

-Ma voi aduce acolo, dar daca pana maine dimineata nu scapati de nenorocit si nu mi-l aduceti aici pe cel care a planuit asta nu veti mai prinde noaptea.

-Am inteles domnule, vom rezolva asta va garantez.

Inchide usa, iar eu incep sa ma gandesc la o solutie, chiar daca o iubesc asa mult e o parte in mine care regreta ca a cunoscut-o si acum ii pune viata in pericol. Oare cum voi reusi sa o tin in siguranta la propria ei nunta? Ma ridic si-mi pun ceva de baut, am nevoie sa prind putin curaj inainte sa pun in genunchi in fata usii ei. 

Ma urc in masina si apas acceleratia, ma ajuta sa gandesc, sper doar sa gasesc o solutie. Si sigur umilirea mea va face parte din programul din noaptea asta. Asta e am ajuns, parchez masina si inspir adanc, imi fac curaj si cobor pentru a urca la el.

Uite-ma aici in fata usii ei pregatit sa sun la usa si totusi nestiind ce as putea sa spun sau daca imi va deschide, dar cel mai important absolut convins ca o voi tine in siguranta in noaptea asta chiar daca va trebui sa sparg usa si sa o iau pe sus. 

Apas butonul de la sonerie, sunt destul de hotarat, dupa cateva secunde se aud pasii ei pe hol. Se opreste in dreptul usii si eu ma intreb involuntar daca usa ei e antiglont.

-Anne sunt Alex te rog deschide trebuie sa vorbim, e foarte important.

Si linste nu am mai fost de cateva luni asa aproape de ea, practic sunt la cativa centimetri de ea si nu o pot vedea sau atinge.

Liniste.

-Anne te rog deschide usa, esti in pericol. Te implor deschide usa.

Liniste.

-Anne te implor deschide usa. 

Liniste.

-Anne te implor, e posibil ca o arma incarcata sa fie chiar acum indreptata spre  tine. Te implor nu esti in siguranta aici.

-Asta e cel mai sigur loc din lume pentru mine.

-Anne te rog, nu esti in siguranta, baietii mei te vad chiar acum in fata usii cum vorbesti cu mine. Si daca ei te vad o poate face oricine.

-Nu te cred si de unde nu stiu ca nu esti atat de gelos incat sa ma omori chiar tu.

-Anne te implor pentru nimic in lume nu ti-as face rau.

Sunt in genunchi in fata usii ei implorand sa deschida, speriat fiind pentru ca baietii mei nu reusesc sa-l gaseasca pe nenorocit. Sunt agitat si pentru ca daca il sperie pe individ, acesta ar putea sa traga far sa se mai gandeasca.

-Anne deschide usa sau ma jur ca o sparg. 

Imi vibreaza telefonul. " domnule spunetii domnisoarei sa nu mai stea in picioare".

-Anne te rog deschide. Nu-ti voi face niciun rau iti promit. Daca vroiam erai moarta de mult timp, dar eu te iubesc mai mult ca orice pe lumea asta. E pentru prima data in viata mea cand implor in genunchi pe cineva.

Si se aude sunetul eliberator al incuietorii de la usa. Si o vad in fata mea si e asa frumosa si eu stau in genunchi. Ma ridic si o trag imediat in bratele mele dincolo de pragul usii. Ma simt eliberat e in siguranta acum.