Alegerea: O Viață Fără Ea( PAUZĂ)

1.A naibii femeie!

     După o lună

         Adam

      De o lună de zile, tot ce fac, este să vin zilnic la acest restaurant și să o privesc pe ea, cum încearcă să mă evite și să le zâmbească larg clienților, parcă dorind ispre să-mi facă în ciudă. Și culmea, chiar îi reușește! Inițial, intenția mea a fost alta; îmi doream să-mi etalez farmecul de câteva ori, iar aceasta să-mi pice în plasă, ca mai apoi să-i dau cu flit și să-i râd în față; să-i spun că nu-i diferită față de celelalte femei, pe care le condamna că mi-au cedat.

      Dar, a naibi femeie, este mult prea orgolioasă. Nici măcar nu mi-a aruncat vreo privire. Se comportă, ca și cum aș fi invizibil și trece pe lângă mine prefăcându-se că nu mă vede. Indiferența ei mă incită și mai tare și mă face și mai curios în privința ei; îmi doresc să o cunosc.

      Acum, dacă m-ar vedea cineva cum stau și-i urmăresc fiecare pas, ar crede că sunt vreun obsedat sexual. Și-ncep să cred că nu ar fi prea departe de adevăr. Am devenit dependent de prezența ei. Oricât de mult am încercat să mă abțin; să stau departe de ea, pașii mereu mă îndrumau spre restaurantul unde lucrează. Am ajuns să nu pot rezista nici măcar o zi, fără să-i văd pentru câteva secunde ochii ei superbi, care m-au cucerit de la primul contact vizual.

        Ironia sorții este că din bărbatul râvnit de toate posesoarele sexului frumos, căruia îi plăcea să schimbe femeile mai ceva ca pe șosete, în ultima lună, de când am cunoscut-o pe ea, am devenit un cățeluș plouat, care se ține scai după fundul stăpânei sale încăpățânate, implorând-o să-i fie milă de suflețelul lui amărât și să-i arate puțină afecțiune. Atât de rău am ajuns! Iar spre surprinderea mea, chiar îmi place faptul că nu mi-a cedat din prima și că prin indiferența sa, mă ambiționează și mai mult s-o cuceresc, s-o fac să mă accepte.

       Dacă înainte nu-mi păsa de părerea unei femei despre mine și o foloseam pentru propriile nevoi, exact ca pe un obiect, acum aș da orice să aflu ce gândește ea. Oare ce crede despre mine? Ce simte când vede că vin zilnic aici căutând-o cu privirea? Abia aștept să aflu ce se ascunde în spatele acestei măști de femeie dură.

       Ador să o privesc cum zâmbește, dorind să pară politicoasă, chiar dacă realizez că a afișat un zâmbet forțat; sau când râde din toată inima la o glumă făcută de colega sa. Aceste minute... ore, pe care le petrec urmărind-o pe ea, au început să  devină o parte importantă în viața mea. Prezența ei, chiar și de la distanță, a început să conteze mult mai mult pentru mine, decât o noapte petrecută în prezența unei domnișoare, căreia nici măcar nu mă sinchiseam să-i aflu numele. Ceea ce, într-un fel, mă sperie.

       Prietenii râd pe seama mea, spunându-mi că m-am îndrăgostit. Este posibil așa ceva? Nu cred. Eu nu m-am îndrăgostit niciodată și nu cred că voi face asta vreodată. Tot ce știu este că-mi doresc să o fac a mea.

       Îmi doresc s-o văd întinsă printre așternuturi și să-mi strige numele când o pătrund brusc; îmi doresc să-i mușc buzele alea cărnoase, pe care le strânge ușor cu dinții de fiecare dată când este stresată sau când este prea concentrată la ceva; îmi doresc să-i fac acei ochi albaștri superbi –ascunși în spatele acelor ochelari de vedere hidoși, care fie vorba între noi, o fac să fie și mai atractivă–, să strălucească de fericire de fiecare dată când mă vede; îmi doresc cu ardoare să aflu ce se ascunde în spatele acelor haine largi pe care le poartă zilnic, și care-mi fac imaginația să lucreze la intensitate maximă. M-am săturat să-mi ascund zilnic erecția de ochii curioșilor, de fiecare dată când mă gândesc la ea.

      Dar cel mai mult îmi doresc să-i aud vocea. Cred că aș sta ore în șir ascultându-i vocea suavă, fără să mă plictisesc. Vocea ei a devenit muzică, pentru urechea mea! Într-un fel, am devenit dependent de vocea și privirea sa. Dar asta nu înseamnă că o iubesc, ci doar sunt foarte, dar foarte atras de ea.

       Când voi reuși s-o bag în patul meu și-mi voi pune în practică toate fanteziile pe care mi le provoacă în fiecare noapte, sunt sigur că voi reuși să mi-o scot din minte și-mi voi relua viața fericită pe care am avut-o până să o întâlnesc pe ea.

— Tu chiar nu ai nimic important de făcut? Chiar trebuie să stai ca un obsedat sexual, zilnic, și să te holbezi la mine? Sunt scos din gânduri de frumoasa brunetă, care bate nervoasă dintr-un picior. Dacă nu aveai o imagine de păstrat, încep să cred că mai aveai puțin și te masturbai pe sub masă, continuă să vorbească, făcându-mi semn spre erecția mea care pulsează din ce în ce mai tare și chiar încep să-i dau dreptate. Mă comport ca un ciudat!

       Dar, eram oare capabil să mă masturbez gândindu-mă la ea, dacă nu eram într-un loc public? Neah, nu am ajuns atât de rău. Cu siguranță chemam o fată în ajutor, dar nu trebuie să știe asta. Bine, și asta pică, dacă mă gândesc la partida nereușită avută cu Miruna. Și... faptul că de o lună, n-am mai reușit să bag nici o femeie în pat, mă bagă la bănuieli. Sunt mort! Deci, încep să cred că ideea ei este cea mai bună...

— Ăsta este efectul Vanessa, îi răspund mândru, arătându-i spre umflătura destul de proeminentă, iar aceasta strâmbă din nas. Până și când se strâmbă e frumoasă! Și ca să-ți răspund la întrebare, tot ceea ce contează pentru mine, se află în fața mea, îi fac cu ochiul, iar aceasta pufnește exasperată și-și dă ochii peste cap, semn că nu m-a crezut. A naibii femeie!

— Offf, își trece mâinile prin părul ciufulit, fără să-i treacă prin minte că gestul făcut de ea mă excită maxim și reușește să obțină un mârâit din partea mea. Oftează înfrânt. Ce trebuie să fac, ca tu să înțelegi că nu mă interesezi și nu te vreau în preajma mea?

     Cedează într-un final și chiar dacă replica ei m-a rănit– ceea ce este destul de ciudat –, încerc să-mi păstrez zâmbetul larg pe față și-i fac semn să se așeze.

—  Sunt în timpul programului, mă refuză politicos, în timp ce-și frământă mâinile. Deci, ce trebuie să fac, ca tu să renunți la acest joc de-a bărbatul bogat îndrăgostit de fata săracă? Care apropo, a devenit destul de demodat. Chiar nu poți să mă lași să-mi trăiesc viața liniștită, fără să trăiesc cu teama că sunt urmărită la orice pas? Uite, nu am vrut în acea zi să par răutăcioasă de față cu prietenul tău, nu am vrut să te simți umilit, dar nu pot accepta să fiu jignită după bunul tău plac. Nu trebuie să facem acum din țânțar armăsar. Dacă din pricina acelei palme, pe care, fie vorba între noi, o meritai... tu vrei să te răzbuni... îmi cer iertare. Nu te-ai săturat să vii zilnic aici, de aproape o lună, doar pentru a mă enerva?

      Mă întreabă exasperată, iar eu fac ceea ce știu, zâmbesc. Ador să o văd nervoasă. Când fumegă de nervi, este și mai frumoasă.

—  O întâlnire, spun deodată, iar aceasta mă privește confuză, iar faptul că ochii mai au puțin și-i ies din orbite și are gura larg deschisă, nu înseamnă decât că a șocat-o cerința mea. Probabil nu înțelege ce vreau să spun. Sincer, nici eu nu înțeleg ce-a fost în mintea mea de i-am cerut asta. M-ai întrebat ce-mi doresc, îi explic. Ei bine, îmi doresc să accepți să ieși cu mine la o întâlnire. Vreau să-ți demonstrez că nu sunt chiar atât de insensibil cum se scrie în ziarele de scandal și vreau să-ți arăt că pot fi și bărbatul unei singure femei. Acordă-mi o șansă să-ți demonstrez că nu sunt chiar așa de rău, o implor din priviri, iar aceasta oftează.

— Bine. Diseară la ora zece, când mi se termină programul, să fii în fața restaurantului. Dacă nu ești acolo, poți să uiți că am acceptat întâlnirea. Altă ocazie nu va mai apărea, îmi dă ultimatumul zâmbind și-mi întoarce spatele, mergând la o masă de unde preia comanda noilor clienți, iar eu zâmbesc mai ceva ca un copil ce a obținut jucăria dorită.
 
         Mă ridic repede de la masă, ca nu cumva să aibă timp să se răzgândească; plătesc consumația și ies apoi din restaurant,  făcându-mi planuri pentru întâlnirea din seara asta.

       Nu pot să cred că am ajuns să trăiesc această zi. Ziua în care am simțit nevoia să scot pe cineva la o întâlnire adevărată. Sigur am luat-o razna.

— Voi avea prima întâlnire din viața mea. Totul trebuie să iasă perfect. Deci... cu ce să-ncep?
 
    Ce părere aveți despre carte, până acum? Chiar mi-aș dori să vă aflu părerea, indiferent dacă este una buna sau rea. Orice sfat, este binevenit.  Pupici