Alegerea: O Viață Fără Ea( PAUZĂ)

23. Mami, sigur n-a murit?

       Adam

— Tati, aud ca prin vis o voce de copil și simt cum niște brațe micuțe mă mângâie pe obraz. E un sentiment atât de plăcut.

      Nu deschid ochii din două motive. Primul ar fi că sunt prea obosit, având în vedere faptul că n-am putut să dorm toată noaptea. M-am tot zvârcolit de pe-o parte pe alta, încercând să înțeleg de ce-a făcut tata așa ceva. Nu-l credeam capabil de-o asemenea cruzime. Că m-a forțat pe mine să mă-nsor c-o femeie pe care n-o iubeam, o pot pune pe seama avarității lui. Dar să-cerci să abuzezi o domnișoară, care ar putea foarte ușor să-ți fie fiică, e ceva greu... de digerat.

       El nu s-a gândit că prin actul lui putea să distrugă un suflet? Ce-a fost în mintea lui de-a vrut să decurgă la așa ceva? Cu ce i-a greșit Vanessa de o urăște în asemenea hal? Nici o femeie nu merită să fie tratată astfel, indiferent de ce motiv ai avea. Oricât de îndreptățit te-ai crede să pedepsești pe cineva, nu aceasta este varianta corectă.

         Sunt conștient că toți greșim. Nimeni nu-i perfect. Dar această faptă este de neiertat. Nu știu cum aș mai putea să dau ochii cu el, știind c-a fost capabil să se preteze la așa ceva.

        Cu greu am reușit s-o fac pe Vanessa să se liniștească. Plângea atât de rău, încât simțeam cum mi se rupe sufletul la fiecare scâncet de durere pe care-l scotea. Nu știam că sufletul ei poate ascunde atâta durere. Când mi-a spus să nu-i frâng inima, nu mă așteptam ca această ființă inocentă și firavă să treacă printr-o asemenea traumă. Și sincer vorbind, așa ceva nu vei putea să uiți o viață-ntreagă.

         Când s-a mai calmat, a reușit să-mi povestească cu lux de amănunte ceea ce s-a întâmplat. Dacă pentru mine a fost traumatizant, nici nu vreau să mă gândesc cum a fost pentru ea. Nu pot decât să fiu mândru de tăria ei de caracter, de faptul c-a reușit să treacă peste, chiar dacă acel moment i-a marcat viața. Nu e ușor să treci printr-o asemenea traumă și să reușești să treci peste, fără să rămâi cu sechele. Fiindcă persoanele care trec printr-un abuz, indiferent că este o simplă atingere sau un act sexual dus până la final, acel moment te va bântui toată viața.

        Acum, îi pot înțelege mult mai bine comportamentul Vanessei de la început, chiar dacă mi-aș fi dorit să-mi fi spus încă de la început prin ce-a trecut. Dar, n-o condamn. Nu este ușor pentru o victimă să povestească cu lux de amănunte despre cum a scăpat din mâinile călăului său. Și sunt mai mult ca sigur că n-aș fi aflat niciodată despre asta, dacă n-ar fi spus Lucreția.

          Al doilea motiv, pentru care n-aș vrea să mă trezesc, este faptul că nu vreau să mă trezesc la realitate; iar aceste mânuțe fine și moi, care-mi mângâie atât de tandru obrajii să dispară. Este un sentiment pe cât de ciudat, pe-atât de plăcut. Mă simt împlinit. Este o senzație atât de plăcută, încât aș rămâne așa o viață-ntreagă.

— Mami, sigur n-a murit? Aud aceeași voce suavă, de care nu m-aș plictisi nici o secundă. Uite, nu deschide ochii și nu mișcă, aud iar glasul dulce de copil, doar că simt o doză de tristețe, ceea ce mă face să deschid brusc ochii, iar prințesa cu ochii negri și-un păr lung de-aceeași culoare, tresare lângă mine, ceea ce-o face să se dezechilibreze, fiind pe punctul de-a cădea.

      Îmi întind repede brațele amorțite și-o prind de mijlocel, tragând-o în brațele mele. Nu pot să cred că-mi țin pentru prima oară în brațe, propriul copil. Când își lipește obrazul de pieptul meu, simt că trăiesc cu adevărat. Mă simt fericit. Împlinit. Simt că timpul s-a oprit în loc și suntem doar noi doi. Nu mai există nimic altceva care să conteze cu adevărat, în afară prințesa de la pieptul meu. Rodul iubirii noaste. Viața mea.