Alegerea: O Viață Fără Ea( PAUZĂ)

9. Sunt tot Vanessa

         După 7 ani

           Adam

           Razele soarelui, care-mi pătrund în cameră–printre draperiile negre– și-mi mângâie suav fața; îmi dau de înțeles că a început o nouă zi. Va trebui să o iau de la capăt și să mimez fericirea. Este foarte greu să te comporți ca și cum totul este în regulă, când, de fapt sufletul tău este distrus.

       De la dispariția Vanessei, am uitat să mai trăiesc. Nu mai știu cum este să zâmbești. Chiar dacă m-am afundat în muncă, nu reușesc să o uit. Am tot încercat să-mi șterg din minte chipul ei frumos, dar... se pare că vrea să se răzbune pe mine, pentru faptul că am abandonat-o și-mi apare în minte de câte ori mă străduiesc să o uit.

       Uneori am impresia că o văd; iar când merg la ea, rămân dezamăgit. Am început să fiu privit ca un om nebun. Cred și eu că lumea se uită cu teamă la tine, când vede cum bagi în seamă toate fetele brunete și cu ochelari, strigându-le pe un alt nume. Dar, nu am ce să fac. Dorința de a o vedea, de a o ști în viață; este mult mai puternică decât conștiința, care mă îndeamnă să accept faptul că am pierdut-o și nu o voi revedea.

          Au trecut deja șapte ani, de când îi plâng moartea. Poate că pare dubios ceea ce am făcut, dar așa am simțit. Am improvizat un mormânt, cu numele ei și merg acolo de fiecare dată când simt nevoia să o văd și să o simt alături. Nu este o zi în care să nu vin aici, exceptând perioada în care trebuie să plec câteva zile pentru un nou parteneriat.

— Bună iubito. Azi, se împlinesc șapte ani de când am aflat că nu mai ești. Și doare la fel de tare, ca în acea zi. Uite, ți-am adus lăcrămioare, preferatele tale, spun, așezând buchetul pe mormanul de pământ. Aprind și lumânarea, apoi mă așez în genunchi, mângâind poza cu ea. Îmi este teribil de dor de tine. Nu cred că voi reuși vreodată să mă iert, pentru faptul că te-am lăsat singură. Știi, uneori mă întreb, cum ar fi fost viața noastră, dacă nu plecam. Știi că ți-am luat inel, chiar înainte să mă văd cu tata și să-mi distrugă viața?! Zâmbesc cu tristețe și-mi șterg lacrimile, apoi reiau. Cred că am fi fost foarte fericiți. Cine știe, poate aveam și un copilaș. O fetiță care să semene cu tine. Să avem o mini-Vanessa care să facă tot felul de boacăne, iar noi să îi explicăm că nu este frumos să se comporte așa. Ar fi fost frumos, nu?

       Vreau să-mi cer iertare pentru faptul că am revenit la vechiul eu. Același arogant care joacă fetele pe degete. Dar, trebuie să fac într-un fel să uit de suferința care-mi macină zilnic sufletul, iar alcoolul și femeile sunt singura variantă de a-mi distrage pentru câteva ore atenția. Să nu crezi că te-am uitat. Tu ești mereu în minte și-n inima mea. Nu va reuși nimeni, să-ți ia vreodată locul. Tu ești singura femeie pe care am iubit-o și o voi iubi toată viața. Să nu te îndoiești niciodată de asta.

       Dar, stai liniștită, nu am adus pe nimeni în casa noastră. Toate aventurile au loc la hotel, unde reușesc să-mi abat gândurile de la durerea mea pentru câteva ore, iar când mă plictisesc, mă îmbrac și mă întorc în călduroasa noastră casă; prin această metodă înțeleg și ele că noaptea s-a sfârșit și nu se va mai repeta. Cel puțin, nu cu ea.

       Este un un obicei urât ceea ce fac, așa ai spune dacă mai auzi, dar nu mă pot atașa de o altă persoană. Încă nu s-a născut femeia care să-mi dea viața peste cap, așa cum ai făcut tu. Ești unică. Așa că, știu că mă vei critica pentru ceea ce spun, dar..., prefer să mă folosesc de ele și apoi să caut alta. Nu e vina mea că nu mai sunt capabil să privesc femeile altfel. Fără tine, nu mai știu cum să mă comport.

        Știi  că mama a început să mă bată la cap să mă căsătoresc? Amuzant, nu?! Cică, vrea să mă vadă așezat la casa mea, cu o soție iubitoare alături și o droaie de copii. Ea nu știe că nu mai sunt capabil să-mi întemeiez o familie; Nu, atâta timp cât tu ești tu. Chiar am început să cred că acest statut, de bărbat căsătorit nu mi se potrivește.