17. Ce naiba îmi lipește?

193 36 9
                                    

        Adam

        Cei de la service au reparat într-un final mașina, iar eu am plecat încântat spre adresa blondinei. Abia aștept să o văd și să aflu răspunsul la toate întrebările, care-mi macină gândurile.

       Dar, se pare că toată bucuria mea, c-o voi revedea, s-a dus pe apa sâmbetei în momentul în care am ajuns în fața casei sale.  De ce? Fiindcă în loc să-mi iasă ea în întâmpinare să-și preia mașina; a ieșit o doamnă în vârstă, în momentul în care am sunat la sonerie.

       — Bună seara, m-a salutat aceasta, zâmbindu-mi  larg.

      — Bună seara, i-am răspuns și eu, încercând să schițez un zâmbet. Chiar dacă sunt dezamăgit, ni vreau să par un om needucat. Am adus mașina Vanessei, îmi justific prezența la această oră târzie, iar aceasta doar stă și mă analizează mustăcind, exact ca pe un exponat dintr-un muzeu. Din păcate, abia acum au reușit să o repare, mă scuz frecându-mi ceafa.  Chiar mă incomodează privirea acestei doamne... Cum Vanessa, practic mi-a ordonat să o aduc azi... m-am conformat, continui să mă justific, începând să mă simt din ce în ce mai jenat; când observ că aceasta nu scoate nici un sunet, ci doar stă și mă privește zâmbind. Zi ceva femeie... că mor aici! Nici când am cunoscut-o pe Vanessa nu m-am fastâcit așa, ca un băiețel speriat.

       — Să înțeleg că nepoata mea te-a speriat atât de rău, încât ai venit la ora zece noaptea să-i aduci mașina? Rupe deodată tăcerea, râzând; iar eu îmi plec capul jenat. Se pare că reușește să mă facă să mă simt din ce în ce mai mic, ceea ce nu e normal. Dar, cum aș putea să-i explic adevăratul meu motiv? Faptul că eram nerăbdător să-i revăd nepoata și să-i cer explicații? Voiam să aflu de ce mi-a ascuns faptul că am un copil, aproape șapte ani. Cum naiba să-i explic unei femei în vârstă că eram nerăbdător să o revăd? Chiar că am ajuns de râsul lumii.

       — Uite ce e... continuă mătușa acesteia, când vede că nu sunt nimic, de această dată devenind serioasă. Știu că-ți place nepoata mea și de fapt îți doreai să o vezi. Dar... ia o pauză, care mă face să să o privesc încruntat și să aștept nerăbdător continuarea. Dar, ce? Spune femeie odată, că mor aici de curiozitate. Dar, Vanessa nu este acasă, continuă să vorbească privindu-mă atent, parcă dorind să vadă ce se ascunde în sufletul meu.

      Dar, de ce a luat acea pauză? De ce a așteptat să-mi spună că nu este acasă, ceea ce era deja evident? Femeia asta e ciudată rău. Oare ce a vrut să demonstreze cu asta? Chiar îi face așa mare plăcere să se joace cu nervii mei?

— Are o întâlnire, spune brusc, iar eu îmi ridic automat privirea, încercând să-i găsesc amuzamentul din priviri.  Vorbește serios. La naiba. Dar nu înțeleg ce este cu femeia asta. Vrea să mor de inimă? Că, la câte palpitații îmi dă, la fiecare pauză; Nu exclud această variantă. Ce naiba ia atâtea pauze între fraze? Cred că-i place să mă chinuie. A observat cum mă încordez de fiecare dată când începe să spună ceva și profită de asta. Cred că nu s-a mai distrat de mult timp pe seama cuiva și acum are ocazia. Asta e... Vanessa, are cu cine semăna.

— Îmi pare rău dacă ai crezut că nepoata mea este interesată de tine, continuă aceasta privindu-mă cu milă. Milă? Ce doamne iartă-mă se întâmplă?  De la amuzament, acum am ajuns să inspir milă? Eu, Adam Johnson, cel mai bogat și râvnit burlac din țară, am ajuns să inspir milă cuiva? Eu, cel care poate avea orice femeie la picioare, am ajuns să fiu privit cu părere de rău? Nu se poate așa ceva. Trebuie să repar asta.

      — Îmi pare rău doamnă, dacă v-am dat de înțeles că-mi place nepoata dumneavoastră, îi spun cât pot de serios, zâmbind arogant. Am prea multe femei care mă așteaptă. Nu-mi pot pierde timpul cu o femeie ca ea, continui să mă mândresc de succesul pe care-l am în rândul femeilor. Nu vreau să mă înțelegeți greșit, dar nepoata dumneavoastră nu mă atrage absolut deloc și nu mă interesează cu cine se întâlnește, pufnesc deranjat de ceea ce a presupus femeia în privința mea și îi înmânez cheile automobilului, forțând un zâmbet.

Alegerea: O Viață Fără Ea( PAUZĂ)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum