Alegerea: O Viață Fără Ea( PAUZĂ)

11. Ne vom revedea curând

— Vanessa, te-ai trezit? Mă întreabă mătușa, băgând capul în cameră, după ce crapă puțin ușa. Iar ai căzut pe gânduri? Întreabă zâmbind.

       Știe că mai am astfel de momente în care mă pierd în gânduri și mă cuprinde melancolia.

— Se pare că a devenit ceva normal, îi răspund zâmbind. Cu ce te pot ajuta?Mă interesez știind că nu prea are obiceiul să mă deranjeze, cum spune ea, dacă nu are ceva important de spus.

— Știi că unchiul tău trebuia să deschidă astăzi cafeneaua, începe să vorbească, iar eu o aprob. Se pare că nu se simte prea bine și nu poate merge. De aceea... poți merge tu, te rog?! Mă imploră oftând. Știi că-n ultima vreme mă cam supără piciorul și nu pot sta prea mult în picioare; că aș fi mers eu. Promit să am grijă de Victoria ca de ochii din cap. Voi avea grijă să ajungă în siguranță la grădiniță. Iar la cafenea te va ajuta Nicole, în caz că nu te vei descurca. Te rog!

       Mă imploră din priviri, iar eu, nu o pot refuza. Până la urmă, ea mi-a întins o mână când aveam cea mai mare nevoie de ajutor. Nu pot face mofturi, după ce mi-a fost alături, când am avut cea mai mare nevoie de ajutor și nu în ultimul rând, are grijă de Victoria în lipsa mea. Nu cred că voi reuși vreodată să mă revanșez față de ea.

— Voi merge, îi răspund zâmbind. Merg să-mi fac un duș, mă schimb și cobor imediat.

— Mulțumesc, scumpo. Te iubesc, îmi spune sărutându-mă drăgăstos pe frunte și pleacă din cameră, lăsându -mă să mă pregătesc pentru a merge la cafenea.

                               ***

         La ora șapte jumate dimineața când ajung la cafenea, sunt întâmpinată de o Nicole zâmbitoare. Ce-o fi băut de are atâta energie? O, da, știu... așa este ea; energizant pe două picioare.

— Bună dimineața, frumoasa adormită, îmi spune Nicole entuziasmată sărindu-mi de gât, ca o lipitoare și mă trage într-o îmbrățișare, lăsându-mă fără aer. Exact ce spuneam... plină de energie, cu noaptea-n cap...

— Neața, spun lipsită de vlagă, având în vedere că Victoria s-a foit toată noaptea. Nu a dorit să doarmă singură, așa că am ținut-o la pieptul meu, în timp ce ea se agita, încercând să-și găsească poziția. Să intrăm să-mi beau cafeaua, poate așa reușesc să-mi revin și eu la normal. La cât de obosită mă simt, nu vreau să accidentez pe cineva, spun mai mult șoptit, dar auzul prietenei mele se pare că este destul de bun, pentru că izbucnește în hohote de râs.

— Va fi interesant să văd asta, spune acesta, ștergându-și lacrimile. Acum hai să îți fac cafeaua aia, mi se adresează, în timp ce merge spre bar, unde îmi prepară băutura energizantă.

— Aveți clienți așa de dimineață? Întreb curioasă, sorbind din cafea. Adică, ce om întreg la minte vine să-și bea cafeaua la această oră?

—Ai fi surprinsă, vine și răspunsul acesteia. De obicei, oamenii vin și-și comandă cafeaua pe care-o cer la pachet. Nu mulți rămân aici, s-o bea. După amiază sunt mai mulți clienți care o savurează aici. Dar, dacă mă uit acum la tine, cu siguranță vom avea clienți de la prima oră a dimineții, mă înștiințează rânjind fasolea la mine.

— Și ce treabă am eu, mă rog, cu asta? Ridic întrebător din sprânceană.

— Tu te-ai uitat în oglindă când ai plecat de acasă? La felul în care ești îmbrăcată..., nu doar că vor rămâne pentru o cafea, cred că vom dubla... ba nu, vom tripla vânzările azi, spune zâmbind într-un mod ștrengar.

— Cum sunt îmbrăcată? Întreb curioasă, privindu-mi vestimentația. Aveam o bustieră neagră, cu pantaloni scurți, de aceeași culoare și o bluză neagră cu fermoar peste bursieră. Ce este așa ieșit din comun la vestimentația mea?