Alegerea: O Viață Fără Ea( PAUZĂ)

22. Ai fi dispus să-ți înfrunți tatăl?

    Adam

     Simt că plutesc. Sunt atât de fericit... nimic nu-mi poate schimba starea de euforie în care am intrat, oricât de mult ar încerca. În sfârșit, am reușit s-o am alături pe cea mai importantă persoană din viața mea și-n curând o voi întâlni pe cea de-a doua.

        Știu că nu i-am acordat Victoriei atenția necesară, atunci când am văzut-o pentru prima oară. Dar, am o scuză; am fost prea șocat când am aflat că Vanessa este mamă, ca să mai privesc în jurul meu. Sper ca prințesa mea să mă ierte și să mă accepte. Nu știu cum aș putea să procedez, dacă aceasta mă va respinge. N-am experiență cu copii și nu știu cum o voi convinge că sunt tatăl ei și c-o iubesc. Ea și mama ei sunt tot ce-am mai scump pe-această lume. Sunt viața mea!

— Crezi că mă va accepta? Dau glas temerilor mele, iar Vanessa revine cu privirea asupra mea și-mi zâmbește larg.

       Până acum, am fost ambii pierduți în propriile gânduri, iar acum, că ne apropiem de casa unde Vanessa a locuit timp de șapte ani, mă face să mă panichez și să mă îndoiesc de faptul că totul va decurge așa cum trebuie. Îmi este foarte frică de reacția fiicei mele. Nu cred c-am mai fost vreodată atât de speriat, cum sunt în momentul de față.

— A așteptat prea mult timp, ca tu să-ți faci apariția în viața ei. Stai liniștit, te va accepta, mă încurajează Vanessa, dar nu pot spune că vorbele ei nu m-au speriat și mai tare.

        Dacă nu voi ști cum să mă comport și-mi voi dezamăgi fiica? M-a așteptat, iar eu n-am fost în stare să-i cumpăr nimic; nici o mică atenție care s-o primească de la tatăl ei. Cât de idiot pot fi! Cum să merg în fața fiicei mele, cu mâna goală? Mai ales când este prea dată când ne vom vedea?

         Pufnesc deodată și trag rapid de volan, parcând mașina pe marginea drumului, și pot vedea pe fața încruntată a Vanessei  că nu înțelege  ce naiba vreau să fac.

— Are un non-stop aici, îi indic o clădire cu degetul. Nu pot merge la fiica mea cu mâna-n fund, îi explic ce vreau să fac, iar aceasta începe să râdă, în timp ce-și desface centura de siguranță și sare din mașină.

— Te-ai lipit de scaun sau ai de gând să mergem să-i iei ceva? Se interesează acesta, amuzându-se pe seama mea.

— Acum vin, o anunț în timp ce sar din mașină și când mă asigur că este încuiată, îmi îndrept pașii spre frumoasa mea blondină; pe care-o cuprind după talie și-o îndrum spre locul în care sper că voi găsi ceva pentru fiica mea.

         Nu pot spune c-am avut de unde să aleg ceva cu adevărat special, dar am găsit o carte de povești, pe care Vanessa m-a asigurat că Victoria și-o dorea. Chiar dacă are aproape șapte ani și-n câteva luni va începe școala, mama ei a avut grijă s-o învețe să citească și nu pot decât s-o apreciez și mai mult pentru asta. Se vede că și-a dat interesul ca fiica noastră să avanseze-n viață și cu siguranță i-a oferit o educație aleasă.

         N-am putut să mă limitez la o singură carte de povești, chiar dacă iubita mea– adică asta sper, că este iubita mea, căci n-au mai existat apropieri între noi de la discuția din cimitir – m-a asigurat că este suficient, un ursuleț imens din pluș, aproape cât mine de-nalt mi-a sărit în ochi; așa că l-am cumpărat. Sper că va fi încântată de el, cum eu voi fi încântat s-o cunosc pe ea.

— Ești pregătit? Vrea să știe Vanessa, când ne îndreptăm spre intrarea în casă.

       Am mari emoții. Simt cum mă taie toate apele, iar pulsul devine din ce în ce mai alert. Nu mă așteptam ca acest moment să mă facă să trec prin astfel de stări. Îmi tremură mâinile și simt cum picioarele încep să-mi cedeze din cauza presiunii ce-mi strânge inima.