Alegerea: O Viață Fără Ea( PAUZĂ)

13. Am ajuns în rai?

   Vanessa
    
          Aceste ore, petrecute la cafenea, m-au epuizat complet. Exceptând faptul că am fost nevoită să mă trezesc cu noaptea-n cap și-am renunțat să-mi petrec dimineața cu fiica mea, a mai trebuit să-mi bat capul și cu toți nebunii. Nu spun că în meseria mea, nu întâlnesc astfel de persoane, pentru că sunt cu nemiluita; dar aceștia parcă, prea au exagerat. Cât de  bătut în cap să fii, să nu-ți dai seama când cineva îți dă cu flit? Chiar nu pot să înțeleagă că nu mă interesează atenția lor?
  
       Da, sunt o femeie frumoasă. Mi s-a spus de nenumărate ori  asta, de aceea a fost o perioadă în care am încercat să ascund acest aspect. Dar acum, că arăt bine, nu înseamnă că trebuie să accept avansurile tuturor. Nu-mi place să fiu în centrul atenției. Dacă-mi doream asta, alegeam meseria de model.

            Ceea ce nu-mi dă pace, este modul în care s-a comportat Adam. Nu credeam că va redeveni același bărbat, cum era când l-am cunoscut. Ce l-a determinat sa-si reia viața de mare cuceritor. Nu înțeleg de ce mă deranjează. Până la urmă, are tot dreptul să-și refacă viața cu cine vrea el. Mi-am asumat acest lucru, în momentul în care mi-am înscenat moartea; dar, mereu am avut speranța că nu mă va uita și că nu-mi va accepta moartea, că mă va căuta. Știu că sunt egoistă, dar chiar mi-am dorit să fi avut un rol important în viața lui. Dar  se pare că m-am înșelat. El caută doar aventuri de-o noapte, și crede că eu voi fi următoarea cucerire. Îi doresc mult succes cu asta.

         De la despărțirea noastră, nu am avut o relație serioasă. Întâlniri am tot  avut, dar doar atât. Să mă implic într-o relație, asta înseamnă mult timp pierdut. Iar eu nu dispun de prea mult timp, pentru a-i oferi cuiva atenția mea, trebuie să mă axez pe educația fiicei mele și pe meseria mea. Mai ales că sentimentele mele pentru Adam  Nu s-au diminuat, chiar dacă m-a rănit. Faptul că-i văd zilnic copia, mă face să uit faptul că a renunțat la mine pentru bani. Până la urmă, mi-a oferit cel mai frumos cadou, și pentru asta îi voi fi veșnic recunoscătoare. Nu-mi pot imagina viața fără Victoria. Este cea mai de preț comoară, pe care și-o poate dori cineva. Un copil este puterea unei mame. Iar pentru ea, îmi doresc să devin cea mai bună în domeniul meu și nu voi permite nimănui să-mi stea în cale, să-mi pună piedici în realizarea visurilor mele. Chiar dacă acea persoană este Adam. Poate că mi-a capturat inima și nu vra s-o elibereze, dar nu va mai reuși niciodată să-mi domine mintea.

    — Bună, draga mea. Te-ai descurcat azi? Fiind așa de dimineață,  nu cred că ați avut așa mulți clienți, îmi spune unchiul zâmbitoar; iar eu îl privesc cu ochii mari. Cred că glumește, îmi spun mintal, privindu-l sceptic. Nu văd vreo urmă de amuzament pe fața lui, deci nu, nu glumește. Oftez și mă așez obosită pe un scaun din fața tejghelei.

       — Uită-te la încasări, îi fac semn cu mâna spre casa de marcat, iar el se conformează, apoi mă întrebi cât de ușoară a fost ziua de azi, continui, prinzându-mi fața obosită în palme. Deci? Ridic amuzată din sprînceană, când îl văd cum își duce uimit mâinile la gură.

        — Dumnezeule, spune acesta privind neîncetat casa de marcat, vizibil uimit. În trei ore, voi ați avut încasări,  cât fac eu în trei zile. Cum ați făcut asta? Ne privește pe mine și pe Nicole, încă șocat.

        — Eu nu am nici un merit, intervine Nicole, ridicând mâinile în aer, dând de înțeles că ea nu a făcut nimic. Totul i se datorează Vanessei și costumației ei, bineînțeles, continuă amuzată.

       — Nicole, strig la ea, fiind deranjată de aluziile ei.

      — Ce? Nu am dreptate? Sau vei nega faptul că a trebuit să strângem balele de pe jos, a tuturor bărbaților care au intrat în cafenea? Nu-mi spune că nu ai observat cum intrau ca un cârd de oi, ce se îmbulzeau să intre la muls; imediat cum te vedeau pe geam. Nu m-ar mira ca mâine să dea iar toți năvală în cafenea, în speranța de-a te revedea, spune rânjind fasolea la mine și-i face unchiului cu ochiul.