Alegerea: O Viață Fără Ea( PAUZĂ)

19. Ar trebui să-ncepi să te rogi.

    Vanessa
                     
       Când apelează cineva la tine să-i organizezi nunta; te gândești că are o idee despre cum își dorește să arate localul, să-ți dea detalii despre cum visează să fie cea mai importantă zi din viața sa. Dar ce faci în momentul în care nu este de găsit nici mirele nici mireasa și trebuie să organizezi nunta cu soacra? Ei bine, trebuie să privești acest eveniment din perspectiva ta, să organizezi totul ca și cum îți planifici propria ta nuntă și să speri că la final mirii vor fi mulțumiți de rezultat; că le va plăcea.

       Am organizat foarte multe nunți până în momentul de față, dar niciodată nu am avut de-a face cu așa ceva. Nu mă așteptam să întâlnesc astfel de persoane; cărora să nu le pese cu adevărat de cum va arăta locul, în care își vor uni destinele. Locul unde, vor deveni o familie în fața societății, și-și vor promite iubire în fața celor dragi.

         Oare de ce nu le pasă de cum vor decurge lucrurile în această zi? Oare se iubesc atât de mult, încât să nu le pese cu adevărat ce se întâmplă în jurul lor? Au ochi doar unul pentru celălalt și nu mai au timp să le pese de ceea ce se întâmplă în jur? Cert este că, azi voi afla motivul pentru care nu au mișcat nici un deget pentru acest eveniment important; care va fi, cu siguranță, pe prima pagina a ziarelor.

        Din câte am înțeles acest mirii sunt  destul de mediatizați, chiar dacă nu am habar cum se numesc. Nu sunt o împătimită a acestor știri și nu-mi place să urmăresc viața celorlalți. De aceea, habar n-am despre cine este vorba și cu ce anume se ocupă aceștia. Tot ce știu este că am avut un eveniment de organizat și azi este ziua finală, în care îi voi cunoaște pe fericiții miri și mă voi ruga să fie mulțumiți de munca mea.

        Merg spre camera în care se pregătește mireasa. Trebuie să fie gata într-o oră, având în vedere că-n două  ore va începe nunta. Iar eu nu vreau să se facă nici cea mai mică greșeală. Toată această nuntă este responsabilitatea mea și vreau ca totul să iasă perfect de la început până la final. Pentru asta am fost plătită și va trebui să demonstrez tuturor faptul că, angajându-mă pe mine, a fost cel mai bun lucru pe care l-au făcut; că sunt cea mai bună în domeniul meu și nu mă va depăși vreodată cineva.

        Ajung în dreptul ușii și bat de câteva ori, apoi îmi bag timid capul pe ușă cu un zâmbet larg pe față.

      — Pot intra? Spun zâmbind, dar când îi văd fața miresei, mă cuprinde panica. Dumnezeule, ce s-a întâmplat? Întreb speriată, când îi văd fața umflată de plâns și ochii roșii. Dacă mai devreme era machiată frumos, fiindu-i scoase toate trăsăturile frumoase în evidență, acum totul este distrus. Fața ei frumoasă, acum este neagră din cauza rimelului ce i s-a scurs pe față și-a fost întins și mai rău când și-a șters lacrimile.

       Această femeie zici că, era la o înmormântare, nu la o nuntă. În ochii ei plânși vedeam numai tristețe... suferință; în nici un caz fericirea și dragostea, care trebuia să o facă să radieze în această zi. Te pot ajuta cu ceva? Continui s-o întreb, în speranța că-mi va spune ce se întâmplă cu ea. Probabil sunt emoțiile dinaintea nunții și nu știe cum să și le stăpânească. Da, sigur este vorba despre asta. Acum trebuie să o ajut să-și refacă machiajul, chiar are nevoie de asta. Nu voi putea s-o las să arate ca un clown la propria nuntă.

     — Poți fi tu mireasă în locul meu? Vocea ei tristă, mă scoate din gândurile mele; iar întrebarea ei mă face să mă înnec cu aerul. Adică, tu ai fi dispusă să te căsătorești cu un bărbat, iubind pe altul? Ai putea să faci acest lucru, știind că prin nefericirea ta îți vei ajuta familia? Pentru că eu sunt nevoită să mă căsătoresc cu un bărbat, doar pentru a-mi ajuta familia să semneze un contract cu familia acestuia. Părinții noștri au hotărât că este cel mai bine pentru afacerile lor ca noi doi să ne căsătorim, chiar dacă nu ne cunoaștem. Oare eu chiar nu am dreptul să fiu fericită? Să-mi fac propriile alegeri? Tu ce spui? Ce-ai fi făcut în locul meu? Îmi spune acesta având ochii plin de lacrimi, așteptându-mă să-nceapă să plângă iar, în orice moment.