Alegerea: O Viață Fără Ea( PAUZĂ)

10. Prințul arogant și prințesa neîngrijită

           Vanessa

— Ce poveste citim în seara asta? Îmi întreb îngerașul, când reușește să nu se mai agite prin pat, reușind într-un final să se facă comodă, asezându-și căpșorul pe pieptul meu, iar eu mă joc cu mâna prin părul ei.

— Mami, te superi dacă nu-mi citești în seara asta? Vreau să aud iar povestea cu prințul arogant și prințesa neîngrijită? Nu am mai auzit-o de mult timp, Mă roagă îngerașul meu, ridicând ușor capul de pe pieptul meu și mă privește cu ochișorii ei negri și mari. Seamănă cu tatăl ei atât de mult. ..

— Nu te-ai plictisit de ea? Nu mai bine îți citesc Cenușăreasa? Încerc să o conving, să-i citesc o poveste pentru copii, chiar dacă am adaptat povestea noastră pentru varsta ei. M-am săturat să-mi reamintesc mereu ce s-a întâmplat.

— Te rog...  mă imporă lipindu-și palmele între ele, ca de rugăciune și mă fixează cu ochii ei negri și mari, care-i sclipesc de nerăbdare. Știe că nu-i pot rezista când mă privește așa.

— Bine, cedez oftând. Să începem. Cum era...

— A fost odată ca niciodată un prinț arogant; El era singur la părinți și nu a fost învățat cum să respecte femeile, mă ajută ea și nu mă pot abține să nu zâmbesc.

— Exact. Ceea ce este un lucru foarte rău. Femeile trebuie să fie iubite și respectate. Nimeni nu are dreptul să le disprețuiască sau să le trateze ca pe un obiect, îi explic blând, iar aceasta mă aprobă printr-o înclinare a capului. Bun, să revenim la poveste.

        Prințul era atât de plin de el, încât credea că i se cuvine totul. Nu știa să accepte un refuz și nu suporta să fie evitat. Credea că toată lumea trebuia să îngenuncheze în fața sa.

        Într-o zi, el a mers cu omul lui de încredere, la un restaurant. Cum el era obișnuit să nu aștepte niciodată pentru ceva, a început să strige la ospătar să-i aducă o cafea; fără să-i pese că sunt alte persoane în fața lui, care așteaptă să fie servite.

— Ospătarul era prințesa neîngrijită, nu? Mă întrerupe prințesa mea, fiind prinsă de firul poveștii.

— Chiar ea era, îi răspund zâmbind drăgăstos.

— Dar de ce era neîngrijită?

— Vezi tu... când părinții ei au plecat la Doamne-doamne și au devenit îngeri; mulți alți prinți au început să o caute, începând să-i facă tot felul de promisiuni, iar aceasta nu a mai putut face față stresului. Simțea că cedează. Așa că, a hotărât să-și schimbe înfățișarea și să se prezinte cu un alt nume. Nu dorea ca lumea să o aprecieze doar pentru aspectul fizic și pentru averea sa; își dorea ca cel ce va dori să-i fie alături, să o iubească pentru felul ei de-a fi. Așadar, prin această acoperire reușea să scape de oamenii răi, care umblau după averea ei.

— Dar dacă era bogată, de ce muncea ca ospătar?

— Nu lucra ca ospătar, îi explic blând. Își ajuta angajații, chiar dacă ceilalți nu știau cu ce se ocupă ea cu adevărat. Mai ai întrebări sau continuăm povestea?

— O continuăm.

— Bun. Când prințesa a mers să-l servească pe prinț; cavalerul de lângă el, i-a pus piedică. Nu era prima oară când acest cavaler încerca să o umilească, dar prințesa nu i-a dat importanță. Problema e, că aceasta s-a împiedicat de piciorul acelui bărbat și când s-a dezechilibrat, aceasta a vărsat cafeaua pe prinț. Bineînțeles că acesta nu a înțeles și început să înjure. Un alt  lucru urât este și acesta, subliniez acest aspect, iar prințesa mea aprobă. Așa că... prințesa l-a plesnit. Nu spun că a procedat corect, dar așa a simțit.