Alegerea: O Viață Fără Ea( PAUZĂ)

24. L-am pus să aleagă.

     Adam

   — Abia aștept ca mami să spună da! Bate Victoria entuziasmată din palme, după ce-i spun planul meu.

      Am hotărât s-o cer pe Vanessa în căsătorie, exact în locul unde ne-am întâlnit prima oară; iar pentru acest lucru, am nevoie de fiica mea. Se pare că este la fel de încântată că mine de idee, iar acest lucru, nu poate decât să mă bucure.

        Au trecut două săptămâni de când mi-am cunoscut fiica și pot spune că suntem de nedespărțit. Nu există vreo activitate pe care să n-o facem împreună;ceea ce mă bucură. Ne-am apropiat atât de mult, încât, nici nu zici c-am fost despărțiți șapte ani.

   — Deci, ne-am înțeles, mă asigur emoționat. Îi vei spune că-ți dorești să mergi pe plajă, iar eu voi apărea acolo la scurt timp. Ești sigură că te descurci? O mai întreb odată, iar ea-mi zâmbește larg, arătându-mi cei doi dintișori lipsă. E atât de dulce!

— O am la degetul mic, îmi răspunde mândră, mișcând degețelul pe care îl sărut zâmbind.

— Cum mă ai și pe mine, de altfel.

— Exact, spune mândră și-mi ia inelul din mână să-l analizeze. Crezi că-i va plăcea mamei? Nu are o piatră mare ca inelul mătușii Maya. Dacă n-o să-i placă? Întreabă panicată, ceea ce-mi provoacă un zâmbet.

— Sunt sigur că-i va plăcea, o asigur, luându-i mânuțele mici în palmele mele. Știi, acest inel, l-am cumpărat chiar în ziua în care am aflat că mama e bolnavă și-a trebuit să renunț la mama ta. Eram hotărât să îmi petrec tot restul vieții alături de Vanessa, dar ideea că mama mea va muri din cauza mea, m-a făcut să renunț. Mi-a fost foarte greu să renunț la fericirea mea pentru sănătatea mamei, dar n-am avut de ales. Așa că-n toți acești ani, am păstrat acest inel ca pe un talisman. Mereu când eram trist și simțeam că nu mai am pentru ce să trăiesc, priveam acest simbol al iubirii noastre și mă încărcam cu energie. De fiecare dată când îl priveam știam că va ajunge într-un final la stăpâna lui. Iar acel moment va veni curând. Știi, nu mărimea pietrei contează, ci semnificația acestuia. Din moment ce este un lucru oferit din suflet, are o valoare mult mai mare decât cea mai sofisticată bijuterie pe care o vei găsi. Iar mama ta nu se dă în vânt după ceva pompos. Ei îi place tot ce este mai simplu și mai natural. Vei vedea că-i va plăcea, o liniștesc zâmbind, iar ea se limitează doar la o înclinare a capului în sens afirmativ.

— Înțelege odată că acest bărbat nu va aduce ceva bun. Tu și Victoria sunteți în pericol alături de el, aud vocea răstită a Lucreției, ceea ce înseamnă că n-a renunțat la ideile ei.

      M-am săturat să intervină în viața noastră. Deja a devenit ca un ghimpe-n coastă. Nu înțeleg de ce nu se poate bucura pentru noi și pentru fericirea noastră.

      De două săptămâni ne tot bate la cap că relația noastră nu va avea un final fericit și nu înțeleg de ce insistă atât de mult pe acest subiect. Ea chiar nu înțelege că ne iubim și nu vom permite nimănui să mai intervină între noi? Chiar nu înțelege că nu vom mai sta departe unul de celălalt, acum, că ne-am regăsit? De ce nu se poate bucura pentru noi? Pentru faptul că atât Vanessa, cât și Victoria sunt fericite alături de mine?Oricât aș încerca s-o înțeleg, nu reușesc. Dar aceste obiecții pe care le are împotriva noastră, vor trebui să se sfârșească chiar azi. Nu vreau s-o mai văd pe Vanessa afectată de cuvintele acesteia.

— Scumpo, te rog să stai aici. Tati va merge până jos să vorbească cu buni Lucreția. Vin imediat la tine, bine?

— Bine tati. Sper că buni își va reveni. Nu mai suport s-o aud cum țipă la mami de fiecare dată când se întâlnesc, mă înștiințează cu lacrimi în ochi. Nu suport s-o văd tristă. Îi șterg ochișorii înlăcrimați și-o trag într-o îmbrățișare călduroasă apoi o sărut părintește pe frunte, încercând s-o liniștesc.