Alegerea: O Viață Fără Ea( PAUZĂ)

16. Acum, se leagă totul

        Adam

         Am încercat în tot acest timp să-mi alung gândul de la acea femeie superbă de la cafenea.Nu pot să cred că acea făptură a reușit în câteva minute să-mi sucească mințile, să mă facă să mă gândesc nonstop la ea. Nu credeam că va mai reuși cineva să-mi sucească mințile, așa cum a făcut Vanessa. Acum, uită-mă... mă aflu cu aceeași problemă. De parcă zici că mi-a fost predestinat să-mi pierd mințile după toate femeile care poartă acest nume. Doamne ferește să apară vreo babă cu același nume și să-ncep să bălesc după ea.

         Când am căutat-o a doua zi și mi s-a spus că nu mai lucrează acolo, nu știam dacă să mă bucur că n-o mai văd sau să-mi pară rău. Poate așa voi reuși să mi-o scot din minte, pentru că țopăie ca un iepuraș prin mintea mea.

       Dar se pare că Dumnezeu nu prea ține cu mine, deoarece mereu are grijă să mi-o scoată în cale. De exemplu: dintr-un motiv necunoscut, a apărut și la ziua de naștere a Carolinei, prietena mea din copilărie. Bineînțeles că nu a fost o întâlnire normală, nici de această dată. Dintre toate persoanele invitate la acea petrecere, ea a fost singura care s-a găsit să mă adune de pe jos. Nu cred că există ceva mai stânjenitor decât să fii găsit de fata de care ești atras... leșinat.

     În acea zi, am avut o zi foarte grea. Fiind ocupat atât cu clubul, cât și cu hotelul achiziționat, pe care dacă vreau să-l aduc la standardele dorite; este nevoie de foarte multă muncă și-mi ocupă foarte mult timp. De aceea, în acea zi n-am mai ajuns acasă, ci m-am schimbat la hotel, apoi am plecat spre locul petrecerii. Era de așteptat ca prietena mea să vrea iar, o petrecere ieșită din comun. Iar de această dată s-a gândit la un bal mascat. Când am ajuns la locul unde se ținea petrecerea, n-am mai găsit nici un loc de parcare; așa c‐am fost nevoit să parchez pe cealaltă parte a șoselei.

        Cum Carolina are un stil aparte de a mă stresa cu telefoanele, n-am mai fost atent când am traversat. Când am auzit scârtâitul roților pe șosea, eu fiind la câțiva metri distanță de mașina care urma să mă accidenteze, din cauza fricii; căci mi-am văzut moartea cu ochii, am leșinat. Nu știu cine ar fi putut fi indiferent, când vedea cum în viitorul apropiat, va fi spulberat.

       Când am reușit să deschid, într-un final ochii, și-am văzut acea făptură delicată deasupra mea, am crezut că am murit și-am ajuns în rai. Mi-a fost dat să văd cel mai frumos înger. Dar tot farmecul a dispărut când aceasta s-a ridicat brusc și-a început să facă pe inabordabila. De ce naiba nu este și ea ca toate celelalte? De ce trebuie mereu să mă pună la punct? Când tot ce-mi doresc de la ea, este să mă lase să-i gust naibii odată buzele alea delicioase, care mă ispitesc mereu...

          Cum am intrat în local, imediat am fost întâmpinat de Carolina, superba mea prietenă. Părinții noștri tot încearcă să ne combine de câțiva ani, dar noi nu putem să ne privim altfel. Pentru mine este și va rămâne mereu surioara din altă mamă.

        Vorbind cu aceasta despre cum a decurs ziua ei, cât și a mea, o observ pe misterioasa Vanessa, cum vorbește cu Mirabela, -mama prietenei mele-, atât de degajat, încât ai impresia că se cunosc dintotdeauna. Am stat și am admirat-o o perioadă. Pur și simplu nu-mi puteam lua ochii de la ea.

         Este superbă. Chiar dacă nu este îmbrăcată conform tematicii impuse pentru această petrecere, este superbă. Dar asta nu mă face să nu fiu și mai curios în privința ei. Oare ce caută aici? O fi venit cu cineva?

        Într-un final, îmi iau inima în dinți și mă îndrept în direcția acesteia. Dar, se pare că nu este de acord cu intenția mea, deoarece în secunda doi, dispare din peisaj exact ca cenușăreasa. Numai că ea, a uitat să-și abandoneze pantoful la intrare. Am căutat-o peste tot, dar nu este pe nicăieri; zici că s-a evaporat. Tipic tuturor persoanelor cu acest nume: se evaporă când tu ai cea mai mare nevoie de ea!