Alegerea: O Viață Fără Ea( PAUZĂ)

14. Sunt oricum vrei tu.

Vanessa

- Ha, ha, foarte amuzant, îi răspund răutăcios și mă ridic de lângă el, iar acesta îmi copiază mișcarea, ajungând să stăm față-n față. Acum, că suntem la același nivel, îl pot analiza mai bine. Din păcate, nu pot să-i admir decât corpul bine-lucrat, care-i este acoperit de un costum negru, de firmă. Trăsăturile feței, nu i le pot distinge,- chiar dacă le cunosc ca pe propria mea palmă-, din cauza măștii, care-i acoperă jumătate din față; dar îi pot zări sclipire din ochi, când îmi măsoară corpul din priviri, ceea ce mă neliniștește. Iar când își mușcă fără nici o jenă buzele, mârâind apreciativ, simt cum cedez. Nu voi reuși niciodată să fiu indiferentă, când vine vorba de persoana lui. Se pare că trupul meu nu-i poate rezista. Numai o privire plină de dorință din partea lui, mă face să mă înmoi, mai ceva ca gelatina. Revină-ți Vanessa. Nu trebuie să cedezi, chiar dacă arată ca și scos din cutie. Nu uita... te-a rănit în trecut și o va face ori de câte ori va avea ocazia.

- Ce caută o dulceață ca tine pe străzi, la ora asta târzie? Dulceață... dulceață, îmi repet în gând. Acest apelativ, nu face altceva, decât să-mi zbârlescă părul pe mâini. Într-un fel, mă bucur că nu folosește iar alintul "albăstrea" . Nu cred că aș fi avut puterea să mă reîntorc în trecut, unde totul era perfect. Chiar nu vreau să-mi amintesc de acele zile, chiar dacă mintea și inima mea se reîntorc mereu acolo, de fiecare dată când mi-e greu. Greșesc, dacă îmi doresc să dau timpul înapoi și să ne bucurăm unul de celălalt? Mi-e dor de atingerea lui și de cuvintele frumoase pe care mi le șoptea, ori de câte ori avea ocazia. Mi-e dor de diminețile în care ne trezeam îmbrățișați și ne promiteam iubire veșnică. Mi-e dor de tot ce-a-nsemnat relația noastră, cândva. Nu ți-e frică să umbli noaptea singurică? Dacă dai peste vreau psihopat, dornic să-ți facă rău? Se interesează acesta amuzat, iar eu îmi dau ochii cap.

- Așa, ca tine? Chicotesc, când îl văd cum se încruntă la aluzia mea.

- Dulceață, eu sunt oricum vrei tu... numai psihopat, nu. Îmi mi răspunde printre dinți, vizibil deranjat și face câțiva pași spre mine, micșorând și mai mult distanța dintre noi.

- Nu-mi mai spune dulceață, îl atenționez pe un ton mai ridicat, ceea ce-l face să ridice curios din sprînceană. Nu mă interesează ce fel de persoană ești, îi scuip cuvintele, ceea ce-l face să-și arcuiască buzele într-un zâmbet ștrengar. Dacă m-am oferit să ajut, citez, ridic mâinile în sus făcând ghilimele de rigoare, " Un idiot care nu s-a asigurat când a tranversat strada și-a leșinat când a văzut mașina îndreptându-se spre el", asta nu înseamnă că mă interesează persoana ta. Pur și simplu am ajutat un om inconștient, din toate punctele de vedere.

- Ai uitat cel mai important lucru, mă înștiințează amuzat.

- Și care este acela? Mă interesez, devenind curioasă de ce-i coace mintea.

- Ai uitat să-mi faci respirație gură la gură, dorește să mă calce pe nervi, dar nu reușește decât să mă amuze. Dacă știam că este el, aș fi luat în calcul și varianta asta. Chiar dacă, eram prea speriată ca să mai gândesc în acel moment, nu mi-ar fi displăcut să-i ating buzele moi, pentru câteva secunde.

- N-a fost nevoie. Palmele au fost de mare ajutor, îi dau replica, afișând un zâmbet larg. Când te voi vedea înecat, poate..., dar și atunci voi încerca să găsesc o altă variantă; Nu cred că meriți să-mi atingi buzele. Te-aș sfătui, să-ți iei gândul de la asta, pentru că nu se va întâmpla.

- Crezi? Ridică din sprânceană la mine și mă prinde de talie, trăgându-mă la pieptul lui. Cât de bine e aici... Îmi atinge buza de jos cu degetul, mușcându-și buza pofticios; iar privirea lui intensă și plină de dorință, îmi trimite fiori în tot corpul. Nu înțeleg cum de este posibil să reacționez așa, după atâta timp, de la o simplă atingere sau o simplă privire din partea acestui om. Nu-mi place deloc această stare de neliniște pe care-o am în preajma sa, mai ales când trebuie să fiu puternică; să nu-i cedez... iar. Problema cea mare este că-n acest moment l-aș săruta flămând, până va uita și cum îl cheamă. Dar, îmi vine și să-l strâng de gât și să-i mai dau vreo două palme, c-a avut tupeul să mă atingă fără permisiunea mea. Faptul că-i simt atingerea arzătoare, mă face să uit de mine. Ești sigură că-n acest moment nu vrei să-ți devorez buzele astea delicioase? Iar aroganța lui mă scoate din transa în care am intrat și mă trezește la realitate. Îl împing brusc, astfel îndepărtându-mă de el.