Aniela, fiica unei foste prostituate de lux, s-a luptat întreaga viață pentru aș depăși condiția socială și pentru a o scoate pe mama sa din lumea vicioasă în care alunecase de la o vârstă fragedă, fapt care, după multe bătălii, îi și reușește. Muta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Trecuseră în jur de trei săptămâni de la aflarea adevărului despre sarcina Yashei, iar relația dintre Lyov și Aniela păruse suspendată în timp. Refuzau să vorbească despre cele întâmplate, refuzau să se deschidă unul în fața celuilalt și, mult mai grav decât atât, refuzau să decidă ce aveau să facă în viitor. Erau căsătoriți, deși nu făcuseră totul conform planului, însă nunta era reală și ar fi avut loc și fără a apărea minciuna fostei soții a Lordului Leu. Mariajul lor se clădise pe minciuni, trădări, lacrimi și respingeri, din cauza cărora aveau de pătimit.
Aniela pregătise cina și privise la ceasul de pe perete chiar când Lyov intrase în casă. Întotdeauna era punctual.
Nu-și adresaseră niciun cuvânt, ci doar începuseră să mănânce. Tensiunea dintre ei era atât de evidentă încât ar fi putut fi tăiată cu un cuțit sau i-ar fi putut face în orice moment să explodeze, ceea ce se și întâmplase.
— Întotdeauna am urât când mi-am văzut părinții transformându-și mariajul într-o rutină, luam cina împreună și apoi erau doi străini. Nu vreau asta pentru noi, Aniela, vorbise cu maxilarul strâns.
— Și ce eveniment ai dori să se petreacă în viața noastră pentru a ne scoate din rutină, Lyov? răbufnise batjocoritor. Vrei să mai apară o altă femeie care să pretindă că ai un copil cu ea?
— Nu, la dracu! dăduse cu pumnul în masă, făcând paharele să se clatine. Vreau un copil, un copil al nostru! Vreau un copil cu tine! continuase și mai înflăcărat.
Ochii Anielei se deschiseseră brusc. Știa, într-o oarecare măsură, că soțul ei își dorea un copil, dar nu discutaseră până atunci despre acest lucru, probabil așteptase să se căsătorească, însă problema cu Yasha le umbrise complet viețile. Ea continua să ia anticoncepționale, o făcea de luni întregi, și se temea de momentul în care Lyov avea să deschidă subiectul copilului.
— Nu cred că e momentul, îngânase și își ferise privirea de a lui.
— Nu e momentul? râsese furios. Dar când va fi, Aniela? Când o să am patruzeci sau cincizeci de ani? Deja am 34, mai am foarte puțin până la 35, dacă mai aștept câțiva ani, atunci când copiii mei vor fi adolescenți, eu voi fi la vârsta la care m-ar putea striga bunic!
— Iar eu nu sunt pregătită, îi răspunsese cu mai mult curaj, nu îmi doresc un copil acum, nu când..., dar nu mai apucase să continuie, căci el o întrerupse.
— Trebuia să fi zis așa de la început! Reala ta problemă este baletul, nu-i așa? Ideea ta e să așteptăm până te retragi, nu? țipase.
— Nu, Lyov, mai dă-mi măcar un an, îi răspunsese, eu nu sunt pregătită pentru un copil.
— Am să îți dau tot timpul din lume, Aniela, zisese cu fața întunecată și se ridicase de la masă, nu ar fi prima oară când o fac.
Strângea masa și suspina încet, vrând cu greu să își rețină lacrimile. Scările erau reci și fiecare treaptă urcată îi provoca o durere pe care o resimțea apăsându-i pe inima deja rănită.
