Capitolul 22: Cine ți-a frânt inima?

4.5K 391 140
                                    

P

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

P.S: Porniți melodia de la media.

Bărbatul lovise în mod repetat ușa, până când auzise de pe partea cealaltă câteva înjurături și aceasta îi fuse deschisă de nimeni altul decât Lordul Leu.

— Ce tot vrei, Yakim? mârâise. Te-ai îndrăgostit de mine cumva și nu știi cum să îmi spui?

— Bună încercare, dar nu, își dăduse ochii peste cap, e bine de știut totuși că dimineața ești atât de morocănos, o să îți mai fac vizite matinale, continuase rânjind și îl analizase scurt.

Purta un halat alb și avea o expresie obosită, ceea ce îl făcuse să îl întrebe:

— Ai avut o noapte albă? ridicase o sprânceană.

— Ce vrei? repetase întrebarea, fără să îi bage în seamă cuvintele.

— Știi foarte bine ce vreau, răspunse, vreau să discut cu frumoasa ta iubită.

— M-ai găsit pe mine de două ori, Yakim, plescăise din buze, nu ești capabil nici de atât, să o găsești și pe ea?

— Dacă te-am găsit pe tine, am găsit-o și pe ea, Makar, doi dintr-o lovitură, rânjise. Acum spune-mi în ce dormitor se află, să terminăm asta cât mai repede și să nu vă mai țin din treabă, adăugase cu o expresie sugestivă.

— Atât de prost ești încât să crezi că te voi lăsa să o vezi? se sprijinise cu umărul de tocul ușii și căscase.

— Voi presupune că doarme, dar măcar lasă-mă să mă conving că e aici.

— Dacă îți dorești neapărat, căscase din nou și îi făcuse loc celuilalt bărbat să intre în apartament. A doua ușă pe dreapta, adăugase când el o luase pe hol.

Fata dormea cu spatele spre ușă, înfășurată într-un cearșaf alb, lăsând la vedere doar o parte din spate și din umeri, iar părul blond îi era împrăștiat pe una dintre perne.

— Mare prădător ești, Makar, rânjise bărbatul, ți-aș fi strâns mâna pentru că ai băgat-o și pe ea în patul tău, dar, judecând după privirea ta, m-ai putea omorî chiar acum.

— Dispari, fusese tot ceea ce zisese.

Bărbatul se apropiase de pat și se așezase în picioare, la marginea acestuia, uitându-se către femeia ce dormea liniștită în patul său.

— Lyov? se întisese ca o pisică între așternuturi. S-a întâmplat ceva? continuase și îi zâmbise parcă cu subînțeles pentru noaptea trecută.

— Nu, rostise simplu și se întorsese, luând-o spre sufragerie.

Își aprinse o țigară și se așezase pe unul dintre fotolii, închizând ochii, iar imaginea ei îi apăruse din nou în minte. Toți mușchii i se încordaseră și avusese un impuls să lovească primul obiect ce îi ieșea în cale.

Subjugare: Lordul LeuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum